Aleister Crowley a fost unul dintre cele mai enigmatice și mai controversate personaje ale secolului XX. Poreclit, printre altele, „marea fiară”, acest ocultist britanic s-a ales și cu eticheta de „cel mai malefic om din lume”.
Totuși, cum s-a ajuns aici? Crowley a fost un poet, eseist, pictor și filosof pasionat de alpinism, dar și victima multor dependențe: de heroină, hașiș, cocaină și alte droguri.
Considerat un maestru al magiei negre, Crowley a devenit unul dintre cei mai cunoscuți ocultiști ai tuturor timpurilor. Așa-numitul părinte al satanismului modern a fost la fel de criticat pe cât a fost de admirat.
A fost considerat nebun de unii contemporani și a fost revendicat atât ca precursor al mișcării hippie, cât și ca idol al muzicii rock.
„Fă ceea ce vrei!”
Aleister Crowley nu a avut parte de ceea ce s-ar putea numi o copilărie normală. După ce a rămas orfan și a moștenit o avere considerabilă, a fost crescut de două mătuși necăsătorite care aparțineau aceluiași grup religios din care făcuseră parte și părinții săi: Frăția din Plymouth.
Era un grup de creștini care practicau „unitatea, dragoste frățească și cuvântul Evangheliei”.
Crowley a studiat la Cambridge. Departe de controlul familiei, a scris primele eseuri erotice, romane și poezii. Tot acolo a început să manifeste un interes deosebit pentru magie, după ce a citit o carte despre cabala, misticismul evreiesc.
În timpul unei șederi la Stockholm, la 31 decembrie 1896, Crowley a avut prima sa experiență mistică extatică:
„Am descoperit că aveam o capacitate magică ce făcea parte din mine. A fost o experiență dureroasă și teribilă în același timp, ceea ce mi-a dat cheia plăcerii și extazului spiritual.”
În 1897, Aleister Crowley a intrat în Templul Isis-Urania al Ordinului Ermetic al Zorilor Aurii, o organizație secretă și esoterică în care erau studiate și practicate magia, cabala și alchimia.
Ascensiunea sa rapidă în ierarhie l-a adus în contact cu mai mulți înalți oficiali ai organizației. Totuși, Crowley a sfârșit prin a părăsi ordinul și, împreună cu Rose, femeia cu care tocmai se căsătorise, s-a mutat în Egipt. Aici avea să se nască, de fapt, legenda lui Crowley.
Crowley și Rose au petrecut o noapte în Camera Regelui din Marea Piramidă, unde au organizat o ședință de spiritism la care oculistul a afirmat că li s-a arătat Toth, zeul înțelepciunii, al scrisului și al magiei, sub forma „luminii astrale”.
Crowley, care a fost întotdeauna fascinat de filosofia Egiptului Antic, avea să devină în 1912 omul de fațadă al Ordo Templi Orientis, o organizație care l-a numit Mare Maestru General pentru Marea Britanie și Irlanda.
Legea Thelema
Cu câțiva ani înainte de inițiere, însă, în timpul șederii lor la Cairo, Crowley și Rose au făcut o vizită la Muzeul Boulaq, care avea să devină Muzeul Egiptului din Cairo.
Acolo, au observat o mică stelă cu inscripții despre zeul Horus, descoperită în 1858 în templul funerar al reginei Hatșepsut, pe care Crowley a botezat-o Stela Apocalipsei.
Din acel moment, apartamentul din Cairo al cuplului a început să fie transformat într-un fel de templu în care cei doi invocau frecvent „zei și demoni egipteni”.
Într-o zi din primăvara anului 1904, Crowley a primit, prin soția sa (care intrase în transă), mesajul de a rămâne în camera de zi a apartamentului și de a aștepta ca un „zeu” să-i dicteze un mesaj.
Pe 8 aprilie 1904, i-a apărut o ființă numită Aiwass („mesagerul zeului Horus”), care, potrivit lui Crowley, era „zeul întunecat, bestia care este dincolo de abis”.
Acest personaj avea să îi transmită „cunoștințe pierdute”, pe care Crowley le-a inclus în „Cartea Legii”, o lucrare scrisă sub dictarea lui Rose/Aiwass în zilele de 8, 9 și 10 aprilie 1904.
În anii următori, Crowley a fost numit membru de onoare în diferite societăți discrete sau secrete. Împreună cu Cecil Jones, Crowley a creat organizația ocultă Astrum Argentum, în 1907.
În 1920, Crowley a fondat Abația Thelema în Sicilia, într-un loc unde organiza orgii sexuale. Locul a dobândit o faimă atât de proastă, încât guvernul lui Benito Mussolini a sfârșit prin a-i expulza din țară în 1923. Fără Crowley, Abația s-a desființat.
Dar aventurile lui Crowley nu se termină aici. Există anecdote care îl plasează în compania lui Winston Churchill, care i-ar fi cerut sfaturi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Se spune că tocmai Crowley a fost cel care a sfătuit Serviciul Secret Britanic ca premierul să folosească „V”-ul ca gest popular de victorie asupra svasticii naziste.
În „Liber Oz” (un manifest pe o singură pagină, scris în 1941), un fel de declarație a drepturilor de bază ale omenirii, Crowley afirmă:
„Omul are dreptul să trăiască așa cum își dorește, să muncească așa cum vrea, să se joace așa cum vrea, să se odihnească cum vrea, să moară când și cum vrea. (…) Omul are dreptul să-i omoare pe cei care îi îngrădesc aceste drepturi.”
Aleister Crowley încă trăiește (prin muzică)
Printre numeroasele lucruri care se spun despre Crowley se regăsește și faptul că avea o dietă ciudată, bazată pe lapte, coniac și… heroină, pe lângă faptul că a scandalizat societatea din cauza exceselor care i-au fost atribuite (droguri și sex).
Dar, dincolo de legendele și elementele care se întrepătrund cu unele teorii conspiraționiste, rămâne certitudinea că Aleister Crowley a exercitat o influență enormă asupra unor muzicieni emblematici ai ultimelor cinci decenii.
Într-adevăr, Crowley și-a pus puternic amprenta asupra culturii populare din anii ’70. În albumul „Hunky Dory”, muzicianul britanic David Bowie vorbește despre Aleister Crowley în „The man who sold the world” („Omul care a vândut lumea”) și îl menționează explicit în piesa „Quicksand”.
La rândul său, Jimmy Page, chitaristul trupei Led Zeppelin, a devenit atât de obsedat de figura lui Aleister Crowley, încât a cumpărat Conacul Boleskine, casa pe care ocultistul o avea pe malul enigmaticului Loch Ness.
Pe a doua față a discului albumului „Led Zeppelin III”, Jimmy Page a inserat celebrul motto „Fă ceea ce vrei!” Și Ozzy Osbourne, un nume reprezentativ pentru heavy metal, i-a dedicat magicianului o piesă: „Mr. Crowley”.
De asemenea, Aleister Crowley apare și pe coperta albumului „Sgt. Pepper’s Lonely Club Band” al trupei The Beatles.
Dacă ți s-a părut interesant acest articol, s-ar putea să vrei să citești despre Istoria magiei, de la „lucrarea diavolului” la distracția telespectatorilor, precum și despre cazul bizar al lui Erik Jan Hanussen, astrologul lui Hitler (a sfârșit ciuruit de gloanțe).
