În fiecare an, în cadrul unei reuniuni a administratorilor orașului High Wycombe, din Anglia, este ales un nou primar. Edilul și consilierii săi sunt apoi supuși unui ritual de inițiere ciudat.
La fața locului este adus un cântar mare, din alamă, primarul, îmbrăcat în haine tradiționale, este cântărit în văzul publicului, iar greutatea sa este înregistrată. Un an mai târziu, când părăsește funcția pentru a face loc noului primar, edilul este cântărit din nou.
Dacă se constată că s-a îngrășat, se presupune că s-a îngrășat pe cheltuiala contribuabililor și este întâmpinat cu huiduieli puternice. Dacă se constată că greutatea sa era mai mică decât în anul precedent, mulțimea îl aclamă în semn de apreciere și recunoștință pentru munca grea depusă pentru comunitate.
Tradiția datează din perioada medievală și a început atunci când un primar s-a îmbătat și a început să insulte câțiva cetățeni de vază ai orașului. Locuitorii au fost atât de dezgustați de acest comportament, încât i-au anulat mandatul și au tras clopotele în biserică în semn de mărturie a abaterilor sale.
Ulterior, au pus în aplicare un proces de cântărire, în care greutatea primarului era înregistrată periodic, ca să poată fi comparată la sfârșitul anului. În cazul în care i se striga greutatea cu mențiunea „și încă ceva”, însemna că primarul își permitea să trăiască prea bine pe cheltuiala contribuabililor, iar mulțimea îl huiduia.
În schimb, dacă la anunțarea greutății se folosea și mențiunea „și nu mai mult”, însemna că primarul își făcuse datoria cu sârguință, iar mulțimea își arăta aprecierea prin ropote de aplauze. În timp, oamenii au ajuns să arunce cu roșii și fructe stricate în edilii vinovați de prea mult huzur.
