Cum s-au îndatorat englezii la Rothschild pe 180 de ani pentru eliberarea sclavilor

La 9 februarie 2015, Trezoreria britanică a publicat pe Twitter o serie de mesaje surprinzătoare, care legau secolul XXI de secolul XIX și afacerile cu sclavi. Șirul de mesaje se referea, de fapt, la o sumă astronomică pe care britanicii au plătit-o de-a lungul a 180 de ani pentru eliberarea sclavilor.

Așadar, aproape două secole pentru a achita datoria contractată ca să-i despăgubească pe proprietarii de sclavi la momentul desființării sclaviei! Britanicii au plătit dobânzi vreme de două secole pentru că împrumutul pe care l-au contractat reprezenta 40% din bugetul lor anual.

Nathan Rothschild și Moses Montefiore. Foto: Wikimedia

În 1833, Imperiul Britanic a abolit oficial sclavia pe teritoriul său, deși legi împotriva acestor practici existau deja de câteva decenii. Pentru a pune în aplicare legea, a luat o măsură care amintește de răscumpărarea băncilor din timpul crizei financiare din 2008.

Practic, guvernul a cumpărat efectiv libertatea tuturor sclavilor din imperiu, despăgubindu-i în bani pe proprietari. Bineînțeles, niciun ban nu a ajuns la sclavi.

Orice sclav, oricât de greu și de ciudat ar suna, avea un proprietar, iar acea decizie a guvernului de desființare a sclaviei însemna, la urma urmei, desființarea unei proprietăți. Așa că, în cele din urmă, a trebuit să plătească despăgubiri proprietarilor de sclavi.

britanicii-au-platit-timp-de-180-de-ani-pentru-a-elibera-sclavii_700x365.jpeg
O jumătate din întreaga sumă a ajuns în mâinile a doar 6% dintre proprietari, care au dobândit astfel averi colosale. Foto: Wikimedia

La doi ani după abolirea sclaviei, guvernul a discutat cu bancherii Nathan Rothschild și Moses Montefiore (cumnatul lui Rothschild) și le-a cerut un împrumut uriaș pentru a face față plății.

Atât de mare a fost împrumutul, încât a constituit echivalentul a 40% din bugetul anual al țării. A fost vorba de 20 de milioane de lire sterline, o sumă astronomică în 1835. Guvernul a cerut mai întâi 15 milioane de lire sterline, dar a trebuit să adauge încă 5 milioane de lire sterline la nota de plată.

Aceste sume ne ajută să ne facem o idee despre afacerea uriașă pe care o reprezenta sclavia în Imperiul Britanic și, bineînțeles, și în alte țări. Deși numărul sclavilor era de aproximativ 800.000, toți acei bani au ajuns exclusiv în mâinile proprietarilor.

Sclavii au fost lăsați liberi și săraci lipiți pământului, în timp ce foștii lor proprietari au devenit extrem de bogați. Atât de bogați, încât britanicii au plătit bancherilor pentru acel împrumut până în anul 2015.

Tweet-ul care a făcut publice toate acestea a provocat o asemenea agitație, încât a fost în cele din urmă șters

Strămoșii lui David Cameron au făcut avere din afacerile cu sclavi. Foto: AP

Toate acestea au provocat o mare agitație atunci când Trezoreria le-a făcut publice pe Twitter. În mesajul în cauză se spunea că în 2015 a fost achitată, în sfârșit, datoria față de proprietarii de sclavi și că cetățenii britanici au plătit aproape două secole din propriile lor buzunare (din taxe și impozite) pentru a răscumpăra libertatea sclavilor.

Mesajul a stârnit un asemenea scandal, încât a fost eliminat de pe rețea la scurt timp după publicare.

În urmă cu două secole era dificil să ceri despăgubiri pentru alte lucruri decât clădiri și terenuri. De exemplu, animalele și uneltele nu la fel de protejate. Cu toate acestea, proprietarii de sclavi și-au făcut acceptate argumentele, convingând autoritățile că sclavii erau asociați, într-un fel sau altul, cu pământul pe care îl lucrau.

Așa cum ai putea bănui, proprietarii de sclavi erau numeroși, aproximativ 46.000 de persoane ajungând să dea statul în judecată pentru despăgubiri. Cu toate acestea, 50% din suma uriașă plătită a ajuns la doar 6% dintre proprietari.

Deloc surprinzător, unii dintre acești oameni bogați făceau parte din elita politică și socială britanică, iar unii dintre urmașii lor încă mai sunt și azi în lumina reflectoarelor. De exemplu, David Cameron, fostul prim-ministru britanic, este unul dintre cei ale căror familii au primit bani.

Dacă te interesează subiectul, poți căuta nume importante din zilele noastre în această bază de date de la Centrul pentru Studiul Moștenirilor Sclaviei Britanice, ca să vezi ce mare familie își datorează averea afacerilor cu sclavi de acum 200 de ani…

Ca să știi mai mult, citește „Viața unui sclav american”

Fost sclav, aboliționist înflăcărat, scriitor strălucitor, redactor de ziar și orator plin de elocvență, ale cărui discursuri au aprins cauza aboliționismului, Frederick Douglass (1818–1895) a avut o viață uluitoare. Copilăria și tinerețea i-au fost dominate de abuzuri fizice, de lipsuri și tragedii, dar printr-o tărie de caracter rar întâlnită, Douglass a reușit să depășească aceste obstacole pentru a deveni un reprezentant de frunte al semenilor săi. În „Viața unui sclav american”, care reprezintă cea mai citită și mai citată dintre operele sale, Douglass oferă descrieri explicite ale propriei copilării și ale experiențelor înfiorătoare din perioada sclaviei, precum și o relatare incitantă a evadării sale dramatice din Sudul sclavagist.

„Viața unui sclav american” se găsește cu reducere pe Cărturești, Elefant sau Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu