Zece ani a durat până când un deget în sus a devenit ceva mai mult decât un semn de gladiator. În 2004, Facebook se lansa fără cea mai simplă dintre interacțiuni: un mod rapid de a spune „îmi place”. Puteai posta fotografii, puteai scrie mesaje, puteai comenta.
Dar dacă voiai să arăți că ești de acord cu o postare, trebuia să tastezi cuvinte. A durat cinci ani până când inginerii au găsit soluția. Echipa din spatele butonului nu a fost condusă de o singură minte.
Leah Pearlman, pe atunci manager de produs la Facebook, și Justin Rosenstein, unul dintre primii ingineri ai companiei, au coordonat proiectul. Rosenstein avea să părăsească ulterior compania și să co-fondeze Asana, iar Pearlman a rămas în tehnologie și design.
În 2009, pe 9 februarie, butonul Like a fost lansat oficial. Dar numele lui putea fi cu totul altul. Echipa a luat în calcul „Awesome” – „Grozav”. Mark Zuckerberg a respins varianta, considerând că nu se potrivește în toate situațiile. Așa a rămas „Like”, un termen simplu, universal.
Succesul a fost aproape imediat. Dintr-odată, un singur clic înlocuia un text. Pentru utilizatori, însemna mai puțin efort. Pentru Facebook, însemna o mină de aur de date. Fiecare apreciere oferea platformei informații despre preferințele fiecărui utilizator.
Algoritmii au început să folosească aceste semnale pentru a decide ce să afișeze în feed. Like-ul nu mai era doar o reacție – devenea un instrument de modelare a întregii experiențe online.
De ce like-urile creează dependență?
Psihologii au o explicație pentru popularitatea fulgerătoare. Aprecierea din partea altora activează circuitele creierului legate de recompensă și motivație. Notificările pozitive produc o senzație plăcută, care îi face pe mulți utilizatori să revină frecvent.
Specialiștii atrag însă atenția: numărul de aprecieri nu reflectă valoarea unei persoane sau a ideilor sale. Dependența de validarea online poate afecta stima de sine. Timp de șapte ani, Like a fost singura opțiune de reacție.
Abia în 2016 Facebook a introdus variantele Love, Haha, Wow, Sad și Angry – o modalitate de a exprima emoții diferite fără a scrie un comentariu. Mai târziu, în timpul pandemiei, a fost adăugată și reacția Care.
Aproape toate marile platforme au urmat modelul: Instagram și TikTok cu inimioare, LinkedIn cu mai multe reacții, YouTube cu aprecieri.
Degetul în sus: de la condamnare la apreciere
Dar gestul degetului mare în sus este mult mai vechi decât internetul. Cercetătorii au descoperit că, în Roma Antică, policele ridicat semnifica de fapt condamnarea unui gladiator. Cruțarea era indicată prin apăsarea degetului peste pumnul închis.
Imaginea populară a „thumbs up = viață” s-a răspândit abia mai târziu, influențată de tabloul Pollice Verso al lui Jean-Léon Gérôme și de filmul Gladiator. În secolul al XX-lea, în Statele Unite, gestul a început să fie folosit cu sensul de „OK”.
Odată cu Facebook, a devenit simbolul universal al aprecierii. Astăzi, un Like poate declanșa interpretări complexe. În relații de cuplu, de prietenie sau la locul de muncă, prezența sau absența unei reacții poate fi citită ca interes, dezinteres, susținere sau respingere.
O fotografie apreciată sau ignorată poate provoca discuții și neînțelegeri, deși explicațiile sunt adesea simple. Psihologii avertizează: interacțiunile online nu reflectă întotdeauna sentimentele reale și nu ar trebui privite ca o măsură a valorii personale sau a calității unei relații.
Butonul care a început ca o soluție rapidă a ajuns să poarte semnificații pe care nici inginerii săi nu le-au prevăzut.
