Cu design simplu, dar realizat magnific și surprinzător de durabil, apeductul din Segovia este una dintre minunile inginerești lăsate moștenire de Imperiul Roman.
Apeductul a fost construit acum aproximativ 2.000 de ani în localitatea Segovia (Spania), pentru a transporta apa din râul Frío, aflat la 17 kilometri distanță.
Structura este ieșită din comun pentru că a funcționat aproape fără întrerupere până la jumătatea secolului XIX. Longevitatea este cu atât mai impresionantă cu cât apeductul a fost construit din blocuri de granit, fără mortar.
Echilibrul spectaculos al apeductului din Segovia
Orașul Segovia, situat la aproximativ 100 de kilometri de Madrid, a fost inițial o așezare celtică. În jurul anului 80 a fost cucerit de romani, iar sub administrarea acestora a devenit unul dintre cele mai importante centre urbane ale regiunii Hispania.
Construcția îndrăzneață, realizată din blocuri de granit stivuite fără mortar și fără armături, a fost construită în ultima parte a secolului I sau începutul secolului II.
Perioada exactă este greu de stabilit, deoarece inscripția de pe pietrele apeductului, care ar fi stabilit ferm data construcției, s-a erodat.
Dovezile arheologice sugerează că începutul secolului II este intervalul cel mai probabil, așadar este posibil ca apeductul să fi fost ridicat în timpul domniei împăratului Traian sau a împăratului Hadrian.
Apa era transportată din munți printr-un canal subteran. Datorită elevației naturale, curgea într-un rezervor mare numit El Caserón (sau Casa Mare), de unde era continua către un turn cunoscut sub numele de Casa de Aguas (sau Casa Apelor), potrivit Roman Aqueducts.
Acolo, apa era decantată în mod natural, după care își continua traseul, parcurgând 728 metri, până în Plaza de Díaz Sanz. Trecând prin piața largă, apeductul arată impresionant, cu arcurile sale duble și stâlpii care îi conferă un echilibru spectaculos.
Lipsa mortarului i-a asigurat longevitatea
Decizia de a construi apeductul fără mortar a fost probabil impusă de lipsa calcarului în regiune, ceea ce făcea extrem de dificilă obținerea cimentului.
În mod ironic, se poate ca tocmai lipsa cimentului să fi contribuit la longevitatea structurii, deoarece a conferit apeductului flexibilitatea necesară pentru a rezista cutremurelor.
Podul este construit din aproximativ 20.400 blocuri de granit. Cel mai mare are greutatea de două tone, dar în general predomină blocurile de o tonă.
Acestea au fost ridicate la aproape 30 de metri înălțime cu ajutorul macaralelor din lemn, după cum sugerează găurile din granit. Blocurile au avut marginile rotunjite încă de la început, dar rotunjirea a fost accentuată de-a lungul timpului de condițiile meteorologice.
Traficul și poluarea deteriorează structura
În istoria sa de două milenii, apeductul a trecut și prin câteva perioade mai dificile. În secolul XI, invazia lui Yahya ibn Ismail Al-Mamun a distrus 36 de arcade ale apeductului.
Unele dintre pietrele dislocate au fost folosite apoi pentru a reconstrui castelul regelui Alfonso al VI-lea. În secolul XV, secțiunile deteriorate au fost reconstruite cu grijă, pentru a nu modifica stilul original al structurii.
La începutul secolului XIX, toate clădirile adiacente apeductului au fost demolate pentru a facilita reparațiile și a îmbunătăți integritatea structurală.
Deși apeductul din Segovia este unul dintre cele mai bine conservate moșteniri ale Imperiului Roman, structura s-a deteriorat vizibil în ultima vreme.
Eroziunea a provocat scurgeri de apă din viaductul superior, iar poluarea și vibrațiile cauzate de mașini au provocat deteriorarea și crăparea blocurilor de granit.
Din 2006, apeductul face parte din programul World Monuments Watch, al Fondului Mondial al Monumentelor.
