Antoni Gaudí, arhitectul care a redefinit peisajul arhitectural al Barcelonei, și-a găsit sfârșitul în circumstanțe tragice pe străzile orașului pe care l-a înnobilat cu creațiile sale.

În data de 7 iunie 1926, în timp ce se îndrepta spre șantierul Sagrada Família, Gaudí a fost lovit de un tramvai pe Gran Via din Barcelona.

La momentul accidentului, arhitectul în vârstă de 73 de ani ducea o viață austeră, locuind într-o cameră modestă din atelierele șantierului său cel mai important. Îmbrăcămintea sa simplă și absența documentelor de identitate au determinat confundarea sa cu un om al străzii.

În consecință, Gaudí a fost transportat la Spitalul Santa Creu, o instituție destinată persoanelor sărace, unde a rămas neidentificat și fără îngrijiri medicale adecvate. Abia în ziua următoare, un preot și un colaborator apropiat l-au recunoscut, însă starea sa se deteriorase semnificativ.

Arhitectul s-a stins din viață pe 10 iunie 1926. Odată ce identitatea sa a fost dezvăluită, vestea morții sale a generat o undă de șoc în Barcelona.

Ceremoniile funerare au atras mii de participanți, iar rămășițele sale au fost depuse în cripta Sagradei Família, edificiul căruia îi dedicase ultimii ani din viață. La momentul decesului său, doar un sfert din această construcție monumentală era finalizat.

Moștenirea arhitecturală a lui Gaudí include concepte inovatoare și structuri emblematice care au influențat semnificativ dezvoltarea arhitecturii moderne. Sagrada Família, proiectul său cel mai ambițios, ilustrează principiile sale arhitecturale și spirituale.

Turnul principal al edificiului, dedicat lui Iisus Hristos, a fost proiectat să atingă înălțimea de 172 de metri, cu un metru mai puțin decât Muntele Montjuïc.

Această decizie reflectă convingerea arhitectului că realizările umane nu ar trebui să depășească creația divină, reprezentată prin elementele naturale ale peisajului.