fbpx

Desenele animate care au dat startul unei invazii de ratoni în Japonia

Când vedem animale la televizor, are loc adeseori o creștere în popularitate a anumitor specii. Un studiu din 2014 a arătat că, în anii ’40, în SUA a existat o creștere cu 40% în ceea ce privește înregistrările rasei collie, după ce a apărut filmul „Lassie Come Home”.

În anii ’50, numărul de înregistrări ale rasei Old English Sheepdog a crescut de 100 de ori, după pelicula Disney de mare succes intitulată „The Shaggy Dog”. Mai târziu, oamenii au început să cumpere dalmațieni după „101 Dalmațieni”, câini din rasa St. Bernard după „Beethoven”, Collie Border după „Babe”, Chihuahua după „Legally Blonde” iar, mai recent, lumea s-a îndrăgostit de rasa Husky datorită serialului „Urzeala tronurilor”.

În anii ’70, un fenomen similar – și foarte bizar – a avut loc în Japonia. De data aceasta, a fost vorba despre ratoni. Foarte mulți ratoni.

Timp de mai mulți ani, familiile japoneze au importat cam 1.500 de ratoni pe lună din America de Nord. Ratonii erau ținuți drept animale de companie

Nippon Entertainment a scos pe piață „Ratonul Rascal” („Araiguma Rasukaru”), un serial anime, spre marea delectare a copiilor japonezi, explică Eric Grundhauser în Atlas Obscura. Desenele animate erau bazate pe cartea din 1963 intitulată „Rascal: Memorii dintr-o epocă mai bună”, de Sterling North. Mai târziu, compania Disney a transformat cartea într-un film de acțiune.

Un băiat și prietenul său raton

Cum copiii erau atât de fascinați de povestea unui băiat și a prietenului său neastâmpărat, mulți dintre ei au început să-și dorească să aibă drept prieten un raton. În curând, familiile japoneze importau cam 1.500 de ratoni pe lună din America de Nord, iar fenomenul a continuat timp de ani de zile, după apariția peliculei, în 1977.

Însă povestea nu a avut un final prea fericit. Povestea ia sfârșit atunci când tânărul Sterling își dă seama că animalele sălbatice nu sunt niște animale de companie potrivite. Este obligat să-l elibereze pe Rascal în sălbăticie.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Familiile din Japonia care importaseră ratoni drept animale de casă au descoperit același lucru. Animalele importate au început să-și bage nasul peste tot, să devină violente cu oamenii, să provoace pagube în case și să se comporte, în general, ca niște adevărate pericole.

Inspirate de serialul lor preferat, multe familii au eliberat pur și simplu ratonii în sălbăticie. Fiind descurcăreți, reprezentanții acestei specii au reușit cu ușurință să se impună pe teritoriul Japoniei.

Prea puțin, prea târziu

Ratonii importați concurează pentru mâncare și habitat cu câinii-ratoni indigeni, numiți tanuki

Până la urmă, guvernul japonez a interzis importul de ratoni, însă era prea târziu ca să mai repare pagubele. Potrivit unui raport din 2004, animalele au distrus recolte de porumb, orez, pepeni și căpșuni.

Ratonii pot fi găsiți acum în 42 din cele 47 de prefecturi ale țării și sunt responsabili de pagube în valoare de 300.000 de dolari provocate agriculturii în fiecare an, numai pe insula Hokkaido. Animalele s-au instalat ca la ele acasă.

Ratonii s-au adaptat la viața de oraș în zonele urbane ale Japoniei, unde își fac vizuini în tuburile de ventilație de sub podele, în podurile caselor vechi de lemn, în temple budiste și în altarele Shinto. În orașe, ratonii răscolesc gunoiul aruncat de oameni și vânează peștii din bazinele decorative.

Au provocat pagube speciilor indigene, deoarece se hrănesc cu șerpi, broaște, fluturi, albine, cicade și crustacee. Au alungat câinii-ratoni indigeni, numiți tanuki, vulpile roșii și bufnițele din habitatele lor și au răspândit nenumărate boli.

Au adus pagube în peste 80% dintre templele japoneze și au existat cazuri în care au hărțuit oamenii care au dat peste ei din întâmplare. Guvernele locale au încercat să facă față invaziei ratonilor prin introducerea unor planuri de exterminare.

Deloc surprinzător, publicul a reacționat negativ și doar 31% dintre cetățeni sprijină ideea eradicării acestor animale. (Interesant este faptul că poziția pro sau contra eradicării ratonilor nu avea legătură cu faptul că oamenii văzuseră sau nu văzuseră desenul animat „Ratonul Rascal”).

Totul este o consecință nefericită a celebrității. O specie iubită cândva de copii datorită unor desene animate populare a devenit, în numai câteva decenii, o problemă publică, o sursă de pierderi semnificative în agricultură, un vector de transmitere a bolilor și o amenințare pentru speciile vulnerabile.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>