Căutarea de noi lumi dincolo de sistemul solar este pe cale să sufere o transformare radicală. O misiune a NASA, programată să înceapă în următorii ani, promite să identifice nu câteva zeci sau sute de exoplanete, ci în jur de 100.000 dintre ele.

O cifră care face să pară modeste toate cele aproape 6.300 descoperite până acum prin toate proiectele anterioare. Misiunea se numește Telescopul Spațial Nancy Grace Roman.

Spre deosebire de observațiile cosmice obișnuite, care s-au concentrat mai ales pe vecinii noștri galactici, acest telescop va pătrunde adânc în zonele neexplorate ale Căii Lactee. Va scana inclusiv aglomeratul dens și misterios al nucleului galactic, apoi va merge și mai departe.

Cum detectează telescopul Roman planetele?

Pentru a reuși acest salt uriaș, oamenii de știință vor folosi două metode complet diferite, montate în același instrument. Prima, tranzitul planetar, este deja binecunoscută: atunci când o planetă trece prin fața stelei sale, lumina scade ușor, iar telescopul o înregistrează.

Această tehnică va produce grosul descoperirilor – aproximativ 100.000 de lumi, majoritatea planete uriașe și extrem de fierbinți, ușor de detectat. A doua metodă este mult mai subtilă și poartă numele de microlentilă gravitațională.

Un fenomen straniu: gravitația unei stele din prim-plan, eventual însoțită de propriile planete, acționează ca o lentilă cosmică, amplificând lumina unei stele îndepărtate din fundal.

Prin această tehnică, telescopul Roman va putea găsi peste 1.000 de lumi, de data aceasta mult mai mici – de dimensiunea Pământului sau chiar a lui Marte. Planete aflate la distanțe mari de steaua lor, uneori chiar în zonele considerate locuibile.

„Roman va extinde căutarea suficient de departe pentru a cuprinde alte habitate galactice”, explică Elisa Quintana, cercetătoare la NASA Goddard. „Ne va ajuta să înțelegem cum variază formarea planetelor în diferite regiuni ale Căii Lactee. ”

De la compoziția chimică la căldura Jupiterilor fierbinți

Contextul este fascinant. Sistemul nostru solar se află astăzi la aproximativ 27.000 de ani-lumină de centrul galactic. Dar cercetătorii cred că nu a fost întotdeauna acolo. Dovezile sugerează că s-a născut cu 10.000 de ani-lumină mai aproape de centru, apoi a migrat treptat spre exterior.

Această migrație nu este banală: ea înseamnă că stelele din diferite zone ale galaxiei au compoziții chimice diferite. Cele din bulbul galactic sunt bogate în elemente grele – siliciu, oxigen, magneziu – în timp ce stelele de la periferie sunt mai sărace.

Iar această diferență chimică decide direct ce fel de planete se pot forma. Stelele cu mai multe elemente grele tind să găzduiască planete gigante. Roman va putea face exact această comparație:

populațiile de planete din vecinătatea noastră cu cele din adâncurile galactice, oferind pentru prima dată o imagine globală a formării sistemelor planetare. Dar nu se oprește aici.

Pe lângă a descoperi noi lumi, telescopul va analiza cu atenție modelele de temperatură și climă pentru mii dintre exoplanetele detectate prin tranzit. O atenție specială va merge către așa-numiții Jupiteri fierbinți.

Instrumentele în infraroșu ale lui Roman pot măsura radiația pe care aceste corpuri uriașe o emit. Astronomii vor putea astfel observa diferențele de temperatură între partea diurnă și cea nocturnă.

Vor obține detalii prețioase despre vânturile atmosferice și despre modul în care căldura circulă în jurul acestor lumi extreme. Și, poate cel mai important, toate datele colectate de telescopul Roman vor fi complet publice. Nu vor rămâne închise în laboratoare sau în baze de date secrete.

O nouă eră se deschide în astronomie: orice cercetător din lume, orice pasionat de știință, va putea contribui la cartografierea galaxiei noastre. Și, poate, la răspunsul la întrebarea care ne frământă pe toți: cât de singuri suntem, de fapt, în acest univers.