Virusul mozaicului tutunului provoacă apariția unui tipar de pete maro și uscate pe frunzele de tutun și, prin urmare, are o importanță economică majoră. Acesta infectează și alte culturi, în special roșiile.

Virusul se răspândește mecanic de la plantele infectate la frunzele zgâriate sau deteriorate ale plantelor sănătoase. Este foarte stabil în natură și a fost observat în produsele din tutun chiar și la câțiva ani după ce frunzele au fost procesate. Singura măsură de control agricol cunoscută la acest moment este distrugerea plantelor infectate.

Virusul mozaicului tutunului a jucat un rol central în stabilirea domeniului virusologiei. A fost, de fapt, primul virus recunoscut, potrivit Universității Rockefeller.

Virusul mozaicului tutunului a fost confundat cu o bacterie

În 1879, Adolph Mayer, director al Stațiunii de Experimente Agricole din Wageningen, Olanda, efectua studii privind bolile tutunului, când a constatat că o maladie care crea un tipar maroniu pe frunze putea fi transmisă prin frecarea sevei de la plantele bolnave pe frunzele plantelor sănătoase.

Mayer a inventat numele de „boala mozaicului tutunului” și a sugerat că era vorba de o bacterie, deși nu a putut crește acest microorganism în culturi de laborator.

Descoperirea virusurilor îi este atribuită lui Dmitri Ivanovski, un microbiolog rus care, între 1887 și 1890, a investigat boala mozaicului plantelor de tutun care apărea în Europa de Est.

Ivanovski a constatat că factorul care cauza boala putea trece printr-un filtru de porțelan care avea pori suficient de fini pentru a reține bacteriile. Astfel, a demonstrat că boala tutunului era cauzată de un „virus filtrabil” – termenul virus provenind din latină și însemnând otravă.

În prezent, acest termen este considerat învechit și este prescurtat pur și simplu „virus”. Concluziile lui Ivanovski au fost confirmate în 1895 de botanistul olandez Willem Beijerinck, care a demonstrat, în plus, că boala produsă de seva filtrată poate fi transferată în serie de la o plantă la alta, demonstrând că agentul nu era o simplă toxină chimică, cu era viu și se autoreproducea.

În cadrul unei serii de studii efectuate între 1927 și 1931, savanții de la Institutul Boyce Thompson din Philadelphia, SUA, au concentrat virusul mozaicului tutunului prin precipitare, folosind metodele de laborator consacrate, dezvoltate pentru proteine.

În 1935, în timp ce lucra la Institutul Rockefeller, Wendell Stanley a purificat virusul mozaicului tutunului și a obținut preparate cristaline sub formă de ace fine, care erau pe deplin active și infecțioase.

Această realizare nu a fost doar prima cristalizare a unui virus, ci și exemplul fără precedent și neașteptat al unei entități vii care apare în stare cristalină. Pentru această realizare, Stanley a primit Premiul Nobel pentru Chimie în 1946.