O interdicție neașteptată: în jainism, cartofii sunt scoși de pe masă. Nu din motive culinare, ci dintr-un principiu radical de nonviolență care merge mult mai departe decât un simplu vegetarianism. Când un jainist alege să evite cartofii, ceapa sau usturoiul, nu o face din capriciu.
Rădăcinile acestor plante nu pot fi recoltate fără a ucide întreaga plantă, iar în sol, odată cu ele, sunt sfărâmate nenumărate organisme minuscule. Pentru o religie în care fiecare formă de viață contează, acest act devine inacceptabil.
Britannica explică logica din spatele interdicției: extragerea legumelor din pământ distruge complet planta și tulbură un întreg ecosistem microscopic.
O religie distinctă, nu o ramură
Jainismul este una dintre cele trei tradiții religioase străvechi care au supraviețuit în India, alături de hinduism și budism. Deși împărtășește cu ele un fond cultural și lingvistic comun, nu este nici o ramură, nici o derivare.
Cercetătorii occidentali au încercat cândva să-l clasifice astfel, însă realitatea este că jainismul a avut dintotdeauna o identitate distinctă, cu propriile reguli și concepții. Numele său provine din sanscrită, de la verbul „ji” – a cuceri.
Sensul nu e militar, ci profund interior: călugării și călugărițele trebuie să învingă pasiunile și dorințele trupești pentru a atinge iluminarea. Cei care reușesc sunt numiți Jina, adică „Învingătorii”. Iar adepții, jainii, sunt, literal, „urmașii Învingătorilor”.
În trecut, ei erau cunoscuți sub denumirea de Nirgrantha – „fără legături” – un termen rezervat inițial doar asceților, care a fost treptat înlocuit.
Peste 6 milioane de jaini, majoritatea în India
Geografic, această religie a rămas aproape exclusiv legată de India de-a lungul secolelor. Abia migrațiile indiene din ultimele decenii au dus credința dincolo de hotare, în țări din Commonwealth și în Statele Unite. Câți jaini există azi?
Nu există cifre exacte, dar estimările vorbesc despre peste 6 milioane de persoane la nivel mondial, marea majoritate trăind încă în India.
