„Găurile spiridușilor”: Misterul tunelurilor care străbat Europa

De-a lungul Europei există peste 2.000 de tuneluri subterane care nu duc nicăieri și despre care s-au găsit foarte puține mențiuni istorice. Situate în Germania, Austria, Franța, Spania și Marea Britanie, tunelurile sunt cunoscute azi drept „Erdstall”, care înseamnă „loc sub pământ”.

Au fost ele construite pentru sufletele morților, ca spații pentru ritualuri sau ca ascunzători în fața pericolelor? Arheologii încă explorează galeriile subterane în încercarea de a le dezvălui secretele.

Intrare într-un Erdstall din Perg, Austria – pasajele sale sunt suficient de largi pentru a permite accesul turiștilor (din 2002, tunelul este prevăzut că becuri electrice). Foto: Wikimedia

În spațiul de limbă germană, acestea sunt cunoscute și sub diverse denumiri, cum ar fi „Schrazelloch” (care înseamnă „gaură de spiriduș”) sau „Alraunenhöhle” (care înseamnă „peșteră mătrăgună”), ce reflectă diversele teorii și legende asociate cu tunelurile misterioase.

Un tunel Erdstall tipic este foarte puțin înalt, necesitând ca un adult să îl străbată în poziție ghemuită. Unele sunt atât de mici, încât exploratorii trebuie să umble prin ele „în patru labe”.

De asemenea, tunelurile sunt foarte înguste, cu o medie de aproximativ 60 de centimetri. Majoritatea au mai mult de 20 de metri, dar foarte puține trec de 50 de metri, potrivit publicației germane Spiegel.

Foto: Peter Forster

Unele tuneluri au mai multe niveluri, conectate printr-un pasaj strâns, cunoscut sub numele de „schlupfe” sau „pantă”, de obicei o trecere de nivel între tuneluri.

Pasajele sunt atât de strâmte, încât o persoană trebuie să se târască pe panta de alunecare, apoi să se ridice, strecurându-și cu greu umerii prin gaură și să se strecoare, în cele din urmă, în tunelul superior.

Un schlupfe poate apărea și pe orizontală, conectând două tuneluri pe același nivel. Se cunoaște, de asemenea, că tunelurile Erdstall au un singur punct de intrare îngust, fără ieșiri separate, conform Amusing Planet.

Intrările în tuneluri sunt uneori amplasate pe teritoriile unor vechi ferme, lângă biserici și cimitire sau în câte o pădure. Atmosfera din tuneluri este apăsătoare.

Un pasaj de trecere între tuneluri dispus orizontal. Foto: Wikimedia

Galeriile se termină de obicei într-o cameră mult mai mare, cunoscută sub numele de Schlusskammer sau „camera finală”. Cercetătorii s-au întrebat ce scop ar fi putut avea o cameră finală.

Era folosită pentru depozitarea alimentelor? Era locul de ascunzătoare folosit de săteni atunci când casele le erau atacate? Nu s-au putut aduna prea multe dovezi din tuneluri.

Cele mai multe dintre ele sunt aproape complet goale și par să fi fost curățate intenționat. Câteva conțineau anumite unelte medievale, cum ar fi pluguri de fier și pietre de moară grele. Datarea cu carbon a artefactelor de natură organică prelevate din interiorul tunelurilor indică faptul că provin din secolele X-XIII.

Însă Heinrich Kusch, un cercetător austriac, suspectează că unele dintre sistemele subterane ar putea avea chiar și 5.000 de ani.

Pasaj vertical. Foto: Wikimedia

Tunelurile nu prezintă niciun semn că ar fi fost galerii miniere. Sunt prea mici pentru a fi folosite ca pivnițe și total inconfortabile pentru a fi utilizate ca locuințe.

Cu siguranță nu sunt morminte, deoarece nu au fost găsite resturi umane. Singura teorie care se susține într-o oarecare măsură este că erau ascunzători.

Dar și dacă ar fi fost ascunzători, cei din galerii nu ar fi avut prea multe șanse de scăpare, deoarece tunelurile nu au ieșiri secundare. Pentru eventualii urmăritori ar fi fost foarte simplu să taie fluxul de aer și să-i ucidă pe toți cei ascunși într-un astfel de tunel.

Tunelurile Erdstall se găsesc cu preponderență în Europa centrală. Numai în Bavaria există aproximativ 700 de astfel de tuneluri. În Austria se găsesc circa 300.

Astfel de tuneluri de mai găsesc în Franța, Spania și Marea Britanie. În total, în Europa sunt cunoscute aproximativ 2.000 de tuneluri.

Ca să știi mai mult, citește „Enciclopedia locurilor mistice și sacre ale lumii”

De la Machu Picchu, cetatea incașilor din Anzii din Peru, până la piramidele din Egipt, locul zorilor civilizației, există anumite locuri de pe Pământ care continuă să exercite o atracție misterioasă asupra noastră. Într-o formă ușor de utilizat, această carte spune poveștile locurilor în care au fost puse bazele religiilor și credințelor religioase – atât zone faimoase, precum Insula Paștelui, Lourdes (Franța) sau Stonehenge (Anglia), cât și formațiuni mai puțin cunoscute, cum ar fi Turnul Diavolului din Wyoming, un vechi sit sacru indian despre care legendele băștinașe menționează legături cu „ființe venite din cer”.

„Enciclopedia locurilor mistice și sacre ale lumii” se găsește cu reducere pe Elefant sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu