În cursul nopții de 19 spre 20 decembrie 1989, la ordinul șefului Marelui Stat Major, Ștefan Gușă, majoritatea efectivelor militare și a tehnicii de luptă au fost retrase în cazărmi la Timișoara, menținându-se doar patrule în Piața Operei și zonele învecinate.

În dimineața zilei de 20 decembrie, ministrul Apărării, generalul Milea, a dispus ca unitățile militare să acționeze doar cu aprobarea sa directă și la solicitarea factorului politic.

La ora 9:00, prim-secretarul Radu Bălan a fost informat despre pregătirea unei greve generale în marile uzine timișorene. După ora 10:00, coloanele de muncitori din majoritatea întreprinderilor s-au îndreptat spre centrul orașului, purtând steaguri tricolore cu stema decupată și brasarde albe.

Manifestanții au fraternizat cu militarii aflați în dispozitivele blindate, care nu au intervenit împotriva lor, conform ordinului explicit dat de generalul Gușă la ora 11:00.

În jurul orei 12:00, demonstranții s-au reunit în fața Catedralei Ortodoxe, unde au ținut un moment de reculegere pentru victimele zilelor anterioare.

Majoritatea protestatarilor s-au deplasat apoi spre Opera din Timișoara, unde s-au confruntat cu un dispozitiv militar format din 250-300 de militari și șase transportoare blindate.

Profesorul Ioan Lorin Fortuna, împreună cu alți manifestanți, au ocupat balconul Operei în jurul orei 13:00, moment în care a fost înființat Frontul Democratic Român. În același timp, emisarii Elenei Ceaușescu – premierul Constantin Dăscălescu și Emil Bobu – au sosit la Timișoara pentru negocieri.

La Comitetul Județean PCR, aproximativ 10.000 de manifestanți fraternizau cu militarii, oferindu-le pâine, apă și flori.

La ora 15:00, Ion Coman a raportat generalului Milea că protestatarii sunt muncitori din întreprinderile locale, nu huligani sau diversioniști, așa cum fusese anterior caracterizat protestul.

În aceeași zi, Nicolae Ceaușescu, întors din Iran, a decretat starea de necesitate în județul Timiș, invocând acte de vandalism și terorism.