Pitagora este cunoscut ca o figură importantă în istoria matematicii. Cu toate acestea, nu el a fost cel care a descoperit inițial ecuația asociată cu numele său (a2 + b2 = c2). O tăbliță babiloniană antică, cunoscută sub numele de IM 67118, folosește de fapt teorema lui Pitagora pentru a rezolva lungimea diagonalei interioare a unui dreptunghi.
Această tăbliță, care datează din anul 1770 î.Hr., a fost descoperită lângă ceea ce este astăzi Bagdadul în 1962. O altă tăbliță din 1800 sau 1600 î.Hr. prezintă un pătrat cu triunghiuri în interior, ceea ce indică faptul că acești matematicieni antici cunoșteau teorema lui Pitagora și alte concepte matematice.
Descoperirea tăbliței dovedește că babilonienii cunoșteau legătura dintre lungimea diagonalei unui pătrat și latura acestuia, ceea ce înseamnă că știau despre teorema lui Pitagora cu peste o mie de ani înainte de Pitagora. Deci, de ce este teorema atribuită lui Pitagora?
Nu mai avem niciuna dintre lucrările sale originale, așa că majoritatea lucrurilor pe care le știm despre el provin din relatările altora, în special ale adepților săi din sudul Italiei. Școala lui Pitagora a fost o instituție secretă, dar cunoștințele dobândite acolo au fost adesea atribuite lui Pitagora însuși.
Acest lucru se datorează faptului că informațiile erau transmise pe cale orală, deoarece existau puține surse scrise la acea vreme, iar adepții își arătau respectul față de liderul lor atribuindu-i descoperirile.
