5 semne și simboluri celebre, cu semnificații nebănuite

Simbolurile au putere și însemnătate și sunt menite să transmită mesaje care să reziste trecerii timpului. Semne și simboluri pe care le-am cunoscut dintotdeauna, precum crucea sau svastica, au semnificații mult diferite față de cele pe care le știm.

Originea lor este bine îngropată în negura timpurilor, iar sensul lor adevărat mai este cunoscut astăzi doar de istorici și cercetători ai acestui domeniu. Iar pentru că ceea ce nu cunoaștem ne înspăimântă, hai să ridicăm vălul și să reflectăm puțin asupra semnificațiilor unor simboluri populare.

Înainte de toate, să ne amintim vorbele cu tâlc ale lui Mircea Eliade, autorul operei fundamentale Istoria credințelor și ideilor religioase (pe care o poți obține aici):

„Faptul că tu nu crezi sau nu cunoști semnificația unui ritual nu înseamnă că acesta nu produce efecte.” – Mircea Eliade

Pumnul strâns „în coarne de diavol” este unul dintre cele mai răspândite semne și simboluri. Deseori folosit de rockeri, în zilele noastre acest gest este perceput ca ceva negativ, chiar demonic.

Cu toate acestea, inițial, gestul avea o cu totul altă însemnătate. La începuturi, el era folosit de magi și vrăjitoare și era menit, se pare, să alunge spiritele malefice.

Cei care foloseau acest semn erau, astfel, protejați de demoni și spirite rele. Simbolul a dobândit conotații negative abia în secolul XX.

În anii ’80, cântărețul rock Ronnie James Dio l-a folosit pentru prima oară pe scenă, iar de atunci aceste semne și simboluri au început să fie asociate cu muzica rock.

De aici până la conotațiile negative pe care le are astăzi pumnul strâns „în coarne de diavol” a fost doar un pas. Gestul lui Dio a fost interpretat ca o chemare a lui Satan, deși, aparent, nu avea nicio legătură cu forțele malefice.

Astăzi, este folosit de personalități din tot spectrul vieții publice: artiști, politicieni și fețe bisericești.

Printre cele mai cunoscute semne și simboluri asociate culturilor satanice se numără pentagrama. Folosită des de rockeri, dar și în filmele horror, la origini pentagrama nu avea deloc încărcătură negativă.

Într-adevăr, ea nu este un simbol creștin, dar însemnătatea ei a fost, la începuturi, una pozitivă. Simbolul era folosit de vrăjitoare și reprezenta triumful spiritualității asupra lumii.

Mai mult, chiar și creștinii au folosit pentagrama ca pe un simbol pozitiv. În opera Faust, de Goethe, pentagrama este menționată ca metodă de protecție împotriva diavolului.

Crucea întoarsă este un simbol de care se ferește toată lumea. Astăzi, ea reprezintă tot ce este anti-creștin, dar inițial lucrurile nu au stat așa. De fapt, crucea întoarsă era, la origini, un simbol pozitiv.

Pentru mult timp, crucea întoarsă a fost simbolul Sfântului Petru, apostolul lui Isus care a cerut să fie crucificat cu capul în jos:

„Nu sunt vrednic să fiu răstignit precum Hristos al meu; căci El a fost răstignit astfel pentru a privi spre pământ, unde avea să coboare în Iad pentru a elibera sufletele închise acolo. Răstigniţi-mă cu capul în jos ca să privesc către ceruri, acolo unde mă voi duce”.

Svastica este simbolul sub care Germania nazistă și-a pus în aplicare politicile de exterminare, făcând milioane de victime. Astfel, nu este de mirare că a devenit un semn interzis și evitat în lumea occidentală.

Cu toate acestea, înainte de a fi folosită de naziști, svastica avea conotații pozitive. În trecut, svastica era simbolul bunăstării și norocului.

A fost folosită de-a lungul mileniilor în diverse religii. În arta preistorică, svastica semnifica norocul, soarele. În Antichitate, ea era folosită frecvent de hitiți, celți și greci.

Fie ca motiv geometric, fie ca simbol religios, ea a fost utilizată și în alte culturi din Asia, Europa, Africa și America. În zilele noastre, svastica este un simbol sacru în hinduism, budism și jainism.

Pe teritoriul României, cele mai vechi semne ale svasticii au fost găsite în Transilvania (la Bod și Turda), dar și în alte localități datând din Epoca Pietrei. Cultul svasticii s-a transmis și în Dacia romană.

De altfel, pe drapelul cohortei dacice Aelia Dacorum apare semnul svasticii cu brațele îndreptate spre est. De asemenea, mormântul Mariei de Mangop, una dintre soțiile lui Ștefan cel Mare, a fost decorat cu aceste semne și simboluri.

Din păcate, din cauza naziștilor, svastica a devenit unul dintre cele mai detestate semne.

Pomul de Crăciun are o istorie care începe cu mult înaintea creștinismului. Înainte de nașterea și răspândirea religiei creștine, brazii erau asociați cu întoarcerea Soarelui, venerat în multe credințe.

Acești copaci erau în centrul atenției în perioada premergătoare solstițiului de iarnă și marcau renașterea Soarelui. Tradiția bradului apare la mai multe culturi, printre care cea romană.

Romanii îşi împodobeau casele cu ghirlande din laur şi brad verde, de la mijlocul lunii decembrie până pe 1 ianuarie. Pe 1 ianuarie, romanii sărbătoreau Saturnalia, în onoarea lui Saturn, zeul agriculturii.

Bradul apare și la vikingi, care îl considerau un simbol al zeului Soarelui, Balder. De asemenea, în timpul ritualurilor de iarnă, druizii își decorau templele cu crengi de brad ornate cu vâsc.

Prima referire la un brad decorat pentru Crăciun a apărut la Riga, în Letonia, în 1510.

Suntem conștienți că prin acest articol am atins doar superficial acest domeniu fascinant: lumea simbolurilor. Dacă te pasionează subiectul, îți recomandăm să citești și Istoria interzisă – Simboluri oculte care fac legătura între civilizațiile antice.