Șopârlele cu corn din zonele deșertice ale Americii de Nord au parte un spectru larg de prădători în habitatul lor. În aceste condiții, care să fie cea mai bună metodă de apărare? Împroșcatul cu sânge prin ochi, desigur!
Neobișnuitul mecanism defensiv al șopârlei cu corn Phrynosoma implică inundarea cu sânge a sinusurilor oculare. Atunci când șopârla se simte amenințată de un prădător, tactica sa „de șoc” este să sporească presiunea în aceste sinusuri până când sângele îi țâșnește prin ochi.
Pus în fața unui jet de sânge, prădătorul este adeseori înspăimântat și fuge. Dar șopârla folosește acest mecanism și pentru a îndepărta particulele străine de pe suprafața ochilor.
Șopârlă cu corn are doi mușchi care se aliniază de-a lungul venelor mari din jurul ochilor. Când se contractă, acești mușchi întrerup fluxul de sânge către inimă, în vreme ce circulația spre cap continuă în ritm normal.
Acest lucru face ca sinusurile oculare să se umple cu sânge, crescând presiunea până la punctul în care lichidul trebuie împins afară cumva.
Contractând și mai tare acești mușchi, presiunea sângelui crește atât de mult, încât distruge membranele subțiri ale sinusurilor. Rezultatul este un jet de sânge care poate ajunge până la 1.2 metri distanță de globul ocular, proces cunoscut sub numele de autohemoragie.
În mod uimitor, acest proces poate fi repetat de mai multe ori într-o perioadă scurtă, dacă este necesar, deși mecanismul acestei recuperări rapide nu este pe deplin înțeles.
Șopârla folosește același mecanism și ca să își curețe ochii de particulele de praf, însă fără să rupă membranele sinusurilor. Când praful îi ajunge în ochi, șopârla controlează presiunea cu precizie, permițând sinusurile să se umfle, dar fără autohemoragie.
Apoi, o a treia pleoapă – subțire și transparentă – curăță suprafața ochiului. Această pleoapă, în fond o membrană fină, se pliază înapoi spre colțul interior al ochiului, lăsând resturile la colțul opus.
Șopârla își umple apoi sinusurile oculare ca să mute pe pleoapă mizeria de la colțul ochiului. Odată ce își inundă sinusurile cu sânge, prin mecanismul descris mai sus, pielea din jurul pleoapelor se întinde, dislocând resturile, care apoi cad singure pe jos sau sunt eliminate cu ușurință, cu ghearele.