Știință

S-a deschis o capsulă a timpului din Paleolitic, neatinsă de sute de mii de ani

O peșteră sigilată timp de sute de mii de ani, descoperită în timpul unui proiect rutier în Israel, dezvăluie unelte de silex și oase de animale care oferă o privire rară asupra vieții paleolitice.

O peșteră a rămas sigilată timp de sute de mii de ani la marginea unui oraș israelian. Acum, arheologii o deschid. Sub pământ, la periferia localității Fureidis, lângă nodul rutier Zikhron Ya’akov, se ascunde o capsulă a timpului din Paleoliticul Inferior.

Săpăturile au scos la lumină un sit datat între 400.000 și 250.000 de ani, neatins de intervenții exterioare. Pentru echipa de cercetători, această descoperire este o raritate absolută. Totul a pornit de la un proiect rutier.

Compania de Autostrăzi Ayalon a finanțat, conform legii, o excavare de salvare înainte de construcție. Ceea ce părea o verificare de rutină s-a transformat însă într-o operațiune mult mai amplă.

Dr. Kobi Vardi și Amit Gabbay, de la Autoritatea pentru Antichități din Israel, conduc lucrările alături de prof. Ron Shimelmitz, de la Institutul de Arheologie Zinman și Universitatea din Haifa. În interior, strat după strat, au apărut dovezi ale unei lumi dispărute.

Uneltele de silex dezvăluie o tehnologie avansată

Peștera aparține culturii Acheulo-Yabrudiene, un grup de tradiții arheologice din Levant, din chiar finalul Paleoliticului Inferior. Este perioada care a precedat răspândirea neandertalienilor și a oamenilor moderni în această regiune.

Izolarea excepțională a sitului a protejat conținutul de degradare. Potrivit specialiștilor, un asemenea grad de conservare este aproape nemaîntâlnit. Primele artefacte descoperite sunt unelte de silex: topoare de mână mici și ascuțite, răzuitoare și lame.

Fiecare dintre aceste piese reflectă o tehnologie avansată pentru acea epocă. Prezența mai multor tipuri de unelte sugerează că oamenii care au locuit aici nu treceau doar în grabă, ci desfășurau activități zilnice complexe, probabil în cadrul unor tabere stabile.

Alături de unelte, arheologii au găsit oase de animale: cerbi de câmp, gazele și cai antici. Rămășițele indică o zonă de vânătoare și prelucrare a vânatului. Mai mult, urmele de apă identificate în apropierea peșterii explică de ce grupurile de vânători-culegători s-au întors aici în mod repetat.

Nu era o simplă oprire, ci o locație aleasă strategic, un loc sigur unde să se stabilească pentru perioade mai lungi.

O descoperire rară care rescrie preistoria

Prof. Shimelmitz subliniază că această fază preistorică este crucială. Schimbările fiziologice, tehnologice și sociale care au avut loc atunci au fost prevestitoare pentru ceea ce avea să urmeze.

Trecerea la viața în grupuri mai mari, petrecerea mai multor timp în aceleași locuri, utilizarea intensivă a focului – toate sunt semne ale unei culturi tot mai complexe.

Cercetătorii consideră că acest model de viață mai sedentar a favorizat cooperarea socială și transmiterea cunoștințelor între generații, adică pași esențiali în evoluția umană. Importanța sitului este amplificată de raritatea sa.

Foarte puține locații din această perioadă exactă au supraviețuit intacte. Dr. Vardi compară descoperirea cu celebrul sit Nahal Me’arot, adăugând că starea de conservare permite un nivel de detaliu neobișnuit de ridicat.

Fiecare nouă uncie de sol excavată poate oferi răspunsuri la întrebări fundamentale despre modul de viață al strămoșilor noștri. Autoritățile și universitatea plănuiesc acum să extindă săpăturile într-un program de cercetare pe scară largă.

Scopul este reconstituirea modului în care acești oameni trăiau, se adaptau la mediu și dezvoltau tehnologii și structuri sociale. Compania de autostrăzi colaborează pentru ca lucrările să continue în paralel cu proiectul rutier.

Iar după finalizarea cercetărilor, speranța este ca peștera să fie deschisă publicului – pentru locuitorii din Fureidis, pentru elevii școlii din apropiere și pentru oricine este fascinat de preistoria acestei regiuni.

Distribuie
Nu există videoclipuri noi.

Lasă un comentariu