Cu șapte mii de ani în urmă, pe locul unde astăzi se întinde unul dintre cele mai aride deșerturi ale planetei, o comunitate de păstori a ridicat un monument din piatră care încă nedumerește arheologii.
Nu piramidele, nu marile temple, ci un cerc modest, ascuns în nisip, pare să fi fost prima încercare a omului de a citi stelele și de a se sincroniza cu anotimpurile. În anii 1960, arheologul Fred Wendorf a pornit prin deșertul vestic al Egiptului în căutarea urmelor primelor civilizații.
A găsit unelte de piatră, cioburi de ceramică, mărgele, coji de ouă ornamentate și oase de animale – semne clare ale unor așezări vechi. Dar nimic nu l-a pregătit pentru ce avea să descopere în 1973.
Un ghid beduin l-a condus la un fost pat de lac, uscat de milenii, aflat la aproximativ 60 de mile de Nil. Acolo, pietre ieșite din comun păreau aranjate cu un scop. La început, Wendorf a crezut că sunt formațiuni naturale.
Apa care umpluse cândva zona ar fi trebuit să le erodeze, dar ele rezistaseră exact în acele poziții. Abia în anii 1990, în timpul săpăturilor, cercetătorii au realizat că aveau în față un cerc de piatră construit de mâna omului – și că alinierea lui nu era întâmplătoare.
Ritualuri astronomice într-un deșert antic
Arheoastronomul J. McKim Malville a studiat dispunerea și a constatat că pietrele marcau direcții precise spre stele strălucitoare: Sirius, Arcturus, sistemul Alpha Centauri și Centura lui Orion. În plus, cercul indica momente-cheie ale calendarului solar.
Cu mii de ani în urmă, când pozițiile astrale erau ușor diferite, aceleași pietre corespundeau exact locului în care acele stele răsăreau pe cer. Nu era doar un instrument de observație. Pe atunci, Nabta Playa nu era deșert.
Lacul antic reflecta stelele noaptea, iar oamenii puteau urmări atât apa, cât și cerul pentru a ghici când vor veni ploile. Comunitatea, cunoscută sub numele de Ru’at El Baquar, trăia din creșterea vitelor, pe care le punea în centrul credințelor sale.
Arheologii au descoperit morminte lângă pietre mari care înfățișau o vacă – iar într-unul dintre ele, un schelet complet de vacă fusese sacrificat ritualic.
Ce ascunde cercul de piatră al Saharei?
Wendorf și colegul său Romuald Schid au scris în revista „ArcheoNil” în 2004 că acești oameni au locuit în deșertul vestic de la începutul Holocenului până în jurul anului 3000 î.e.n. Atunci, ariditatea crescândă i-a obligat să plece.
Au lăsat în urmă un cerc de piatră pe care lumea l-a numit mai târziu „Stonehenge-ul Saharei”. Și totuși, sensul profund al acestor pietre rămâne învăluit.
Malville sublinia într-un studiu din 2015, publicat în „Handbook of Archaeoastronomy and Ethnoastronomy”, că specialiștii nu au descifrat pe deplin relația dintre monument și ceruri.
Ceea ce au lăsat în urmă nomazii din Nabta Playa este o enigmă care leagă trecutul îndepărtat de actualitatea deșertului, acolo unde odată stelele se oglindeau în apă, iar oamenii încercau să înțeleagă timpul.
