Un singur grup de animale poate opri prăbușirea biodiversității la nivel global. Nu este vorba despre specii rare sau nevăzute, ci despre primatele cunoscute – ghiboni, maimuțe cu nasul cârn, languri, macaci.
Un studiu realizat în 2025 în provincia chineză Yunnan arată că protejarea acestor vertebrate de talie mare a salvat, indirect, mii de alte forme de viață și a asigurat servicii esențiale pentru planetă.
A șasea extincție poate fi oprită de speciile umbrelă
Omul a împins Pământul spre ceea ce specialiștii numesc a șasea extincție în masă. Conform estimărilor, 75% din toate speciile ar putea dispărea dacă tendința actuală continuă. Deja, 25% dintre mamifere au fost pierdute sau sunt aproape de dispariție.
Însă profesoara de biologie Amy B. McEuen spune că încă mai există o fereastră de acțiune. Cheia: speciile „umbrelă” – animale care au nevoie de teritorii uriașe pentru a supraviețui și care, prin simpla lor prezență, creează un scut pentru ecosisteme întregi.
În Yunnan, cercetătorii au calculat ce s-ar întâmpla dacă 30% din suprafața provinciei ar fi alocată conservării primatelor. Rezultatul: s-ar proteja automat 52% din stocarea anuală de carbon, 52% din rezervele de apă și 54% din retenția solului.
Zonele bogate în primate adăpostesc în mod natural diversități mari de păsări, reptile, amfibieni și plante cu semințe. Aceeași logică se aplică urșilor, marilor feline, mamiferelor marine sau păsărilor de talie mare.
Fiecare dintre acestea acționează ca un gardian involuntar pentru sute de specii mai mici. „Vestea bună este că oamenii nu au provocat încă o a șasea extincție în masă. Vestea proastă este că rata pierderii biodiversității are ritmul extincțiilor din trecut”, avertizează McEuen.
„Cu milioane de specii de protejat, nu avem timp să le luăm pe rând. Abordarea prin specii umbrelă este mult mai eficientă. ”
Natura se reface, dar timpul presează
Natura, însă, demonstrează o capacitate uimitoare de refacere. Balenele cu cocoașă și-au revenit spectaculos după ce vânătoarea lor a fost interzisă. Vulturii pleșuvi din America de Nord s-au înmulțit din nou odată cu interzicerea pesticidului DDT.
Adaptabilitatea rapidă există: anumite păsări din Arizona și-au dezvoltat ciocuri mai mari și mai groase pentru a sparge semințele de floarea-soarelui din hrănitorile suburbane.
Recifele de corali își pot spori rezistența la căldură dacă exemplarele din zonele calde se reproduc cu cele din ape mai reci. Refacerea ecosistemelor este mai degrabă o regulă decât o excepție.
O analiză globală a arătat că aproape trei sferturi din ecosisteme (72%) s-au refăcut cel puțin parțial în doar câteva decenii, iar o treime au revenit complet la abundența inițială.
Problema majoră rămâne „vârtejul extincției”: atunci când populațiile scad sub un prag critic, problemele genetice și ecologice se înlănțuie și prăbușesc specia definitiv. Pentru a evita acest lucru, speciile trebuie să mențină efective mari. Timpul există – dar numai dacă acționăm acum.
