O fosilă minusculă dezgropată în sud-estul Chinei rescrie una dintre cele mai tulburătoare pagini din istoria evoluției păsărilor. Specia, numită Zhengheornis buyu, a trăit acum între 148 și 150 de milioane de ani, în Jurasicul târziu.
Ceea ce o face excepțională nu este doar vârsta sau dimensiunea redusă, ci anatomia cozii sale. Păsările moderne au un pigostil – un os format prin fuziunea ultimelor vertebre caudale, care ancorează evantaiul de pene necesar zborului.
Strămoșii lor dinozauri, dimpotrivă, aveau cozi lungi, osoase, cu zeci de vertebre. Cum s-a produs trecerea de la o structură la alta? Paleontologii au dezbătut ani întregi dacă scurtarea cozii și formarea pigostilului s-au petrecut simultan sau în etape separate.
Un mozaic anatomic care rescrie evoluția
Zhengheornis buyu oferă acum un răspuns neașteptat. Avea doar 15 vertebre caudale – mult mai puține decât Archaeopteryx, care avea 23 sau 24, sau decât alte rude timpurii cu peste 30. Cu toate acestea, vertebrele sale nu erau fuzionate într-un pigostil.
Ultimele două oase ale cozii aveau o formă de cutie, o trăsătură semnalată anterior doar la dinozaurul Caudipteryx. „Acest mozaic anatomic dovedește o traiectorie evolutivă treptată:
reducerea numărului de vertebre și scurtarea cozii au precedat fuziunea pigostilului”, au descris autorii studiului publicat în revista Science Advances.
Dr. Zhonghe Zhou, paleontolog la Academia Chineză de Științe, explică de ce descoperirea este atât de importantă: în registrele fosile timpurii, păsările cu coadă lungă și cele cu coadă scurtă apar aproape simultan, fără forme intermediare clare.
Mulți biologi evolutivi considerau că este puțin probabil să fi existat vreodată o pasăre cu o coadă osoasă scurtă, dar complet nefuzionată. Zhengheornis buyu demontează această presupunere.
Diversitatea păsărilor jurasice târzii
Holotipul a fost descoperit în 2024 în Formațiunea Nanyuan, lângă satul Yangyuan din județul Zhenghe, provincia Fujian. Situl mai dezvăluise anterior Fujianvenator, Baminornis și o altă pasăre incompletă, cunoscută doar dintr-o furculă conservată.
Zhengheornis buyu este a patra specie identificată din această faună. Pe baza lungimii și circumferinței femurului, cercetătorii i-au estimat masa corporală între 74 și 163 de grame, ceea ce o face mai mică decât cel mai mic Archaeopteryx cunoscut.
Holotipul este, de asemenea, cel mai mic teropod adult fără pigostil identificat până în prezent. În același timp, nu se poate stabili cu certitudine dacă acesta era adaptat la viața în copaci sau la sol. Studiul evidențiază și diferențele dintre păsările care au trăit în fauna de la Zhenghe.
Dimensiunea corpului, arhitectura scheletică și preferințele ecologice variau semnificativ – de la Zhengheornis buyu, mai generalist, la Fujianvenator, de tip cursorial.
Autorii concluzionează că această diversitate arată că avialanii suferiseră deja o radiație adaptativă majoră până la sfârșitul perioadei jurasice, contribuind la soluționarea unei dezbateri de lungă durată privind momentul în care păsările timpurii s-au diversificat pentru prima dată.
