La 25 de metri sub Sydney, călătoria cu metroul devine o imersiune culturală. Gadigal Station nu seamănă cu nimic din ce ai văzut până acum.

Pereții cu forme curgătoare reamintesc straturile geologice ale orașului, iar finisajele ceramice aduc un omagiu comunității aborigene care a locuit acest pământ înainte de colonizare.

Lumina naturală și spațiile ample transformă fiecare acces într-o experiență vizuală, în timp ce materialele alinate reduc consumul energetic.

Este prima dintre cele șapte stații de metrou și noduri de transport urban pe care Prix Versailles le-a desemnat drept cele mai spectaculoase ale anului 2025. De la Australia la Belgia, criteriul comun este același: funcționalitatea pură se împletește cu sustenabilitatea și valoarea estetică.

În Mons, o cupolă albă din oțel și sticlă, lungă de aproximativ 165 de metri, leagă centrul istoric al orașului de cartierul modern Grands Prés.

Proiectată de Santiago Calatrava – același arhitect care a semnat World Trade Center Transportation Hub din New York și Ciudad de las Artes y las Ciencias din Valencia – noua gară pare ușoară, deși dimensiunile sale sunt impresionante.

Lumina inundă întregul spațiu, transformând punctul de tranzit într-un reper arhitectural al orașului. În China, stația Baiyun demonstrează că infrastructura feroviară poate fi motorul dezvoltării urbane.

Pe un teren industrial dezafectat, s-a ridicat un ansamblu care integrează 24 de linii de mare viteză, spații comerciale, birouri, grădini suspendate și o promenadă circulară.

Nu mai e vorba doar de mobilitate – este centrul unui nou cartier, acolo unde transportul și viața cotidiană coexista sub același acoperiș.

De la preistorie la deșert: două viziuni arhitecturale

La nord de Paris, o stație dominată de lemn și lumină naturală sfidează așteptările.

Saint-Denis–Pleyel deservește una dintre cele mai importante intersecții ale viitorului Grand Paris Express, cel mai mare proiect de extindere a transportului public din Europa – peste 200 de kilometri de linii noi și 68 de stații.

Aici, atriumul central este decorat cu peste o sută de sculpturi inspirate din arta preistorică, transformând simpla așteptare într-o incursiune culturală. Tot Dominique Perrault, arhitectul stației Saint-Denis–Pleyel, propune un alt experiment în apropiere.

Gustave Roussy este un pavilion de sticlă la suprafață care conduce lumina naturală către platforme situate la aproximativ 50 de metri adâncime. Oțelul inoxidabil creează reflexii care dau senzația permanentă de mișcare, o punte între oraș și subteran.

În Riad, dunele de nisip au inspirat forma KAFD Station. Proiectată de biroul Snøhetta, stația folosește modele digitale complexe pentru a optimiza circulația pasagerilor, ventilația și iluminarea naturală.

Soluțiile de eficiență energetică transformă proiectul într-un punct de referință pentru arhitectura sustenabilă din Orientul Mijlociu. Tot în capitala Arabiei Saudite, Qasr Al Hokm îmbină tehnologia cu tradiția.

Acoperișul în formă de pâlnie permite intrarea luminii și creează un dialog între spațiul public și zona subterană. Fațadele în nuanțe de argilă și volumele geometrice evocă arhitectura tradițională Najdi, dovedind că modernizarea poate păstra identitatea culturală.

Prix Versailles recunoaște o nouă eră

Aceste șapte proiecte spun o poveste mai mare. Stațiile de metrou nu mai sunt simple spații de tranzit. Ele devin spații publice, repere culturale, simboluri arhitecturale care contribuie la identitatea orașelor.

Noua rețea de metrou din Riad, de exemplu, are aproximativ 176 de kilometri și este una dintre cele mai mari construite într-o singură etapă. Grand Paris Express va schimba fața întregii regiuni.

Prix Versailles, aflat sub patronajul UNESCO și al Camerei Internaționale de Comerț, recunoaște exact această transformare: infrastructura care nu doar că funcționează, ci și inspiră.