O investigație amănunțită a dezvăluit că nucleul Lunii este, de fapt, o bilă solidă cu densitate similară cu cea a fierului. Cercetătorii speră că acest lucru va contribui la soluționarea unei lungi dezbateri cu privire la posibilitatea ca miezul Lunii să fie solid sau topit și va duce la o înțelegere mai exactă a istoriei Lunii și, prin extensie, a Sistemului Solar.

„Rezultatele noastre”, a scris echipa condusă de astronomul Arthur Briaud de la Centrul Național pentru Cercetare Științifică din Franța „pun sub semnul întrebării evoluția câmpului magnetic al Lunii datorită demonstrării existenței nucleului intern și susțin un scenariu global de răsturnare a mantalei, care aduce informații substanțiale asupra cronologiei bombardamentului lunar în primul miliard de ani al Sistemului Solar, potrivit Science Alert.

Sondajul compoziției interioare a obiectelor din sistemul solar se realizează cel mai eficient prin intermediul datelor seismice. Modul în care undele acustice generate de cutremurele de pământ se deplasează și se reflectă în materialul din interiorul unei planete sau al unei luni poate ajuta oamenii de știință să creeze o hartă detaliată a interiorului obiectului.

Cercetarea a fost publicată în revista Nature.

Nucleul selenar este foarte asemănător cu cel al Pământului

Pentru a-și da seama, Briaud și colegii săi au colectat date din misiuni spațiale și din experimente de telemetrie cu laser lunar pentru a compila un profil al diferitelor caracteristici lunare. Printre acestea se numără gradul de deformare a acesteia prin interacțiunea gravitațională cu Pământul, variația distanței față de Pământ și densitatea sa.

Ei au făcut modelări ale unor diferite tipuri de nuclee pentru a afla care dintre ele se potrivea cel mai bine cu datele observaționale.

Constatările au fost cât se poate de interesante. Modelele care se asemănau cel mai mult cu ceea ce știm despre Lună descriu o răsturnare activă în adâncul mantalei lunare. Acest lucru înseamnă că materialul mai dens din interiorul Lunii cade spre centru, iar materialul mai puțin dens se ridică în sus. Această activitate a fost propusă de mai mult timp ca o modalitate de a explica prezența anumitor elemente în regiunile vulcanice ale Lunii.

Totodată, ei au descoperit că nucleul lunar este foarte asemănător cu cel al Pământului, respectiv, având un strat exterior fluid și un nucleu interior solid. Conform modelării lor, nucleul exterior are o rază de aproximativ 362 de kilometri, iar cel interior are o rază de aproximativ 258 de kilometri. Aceasta reprezintă 15% din valoarea Lunii.

Ideea unui nucleu selenar similar cu nucleul Pământului, susținută și în 2011

De asemenea, cercetătorii au descoperit că nucleul intern are o densitate de aproximativ 7.822 de kilograme pe metru cub. Valoarea este foarte apropiată de valoarea densității fierului.

În 2011, o echipă condusă de Renee Weber, cercetător planetar de la NASA Marshall, a găsit un rezultat similar, folosind ceea ce erau atunci tehnici seismologice de ultimă generație pe datele Apollo pentru a studia nucleul lunar. Aceștia au găsit dovezi ale existenței unui nucleu interior solid cu o rază de aproximativ 240 de kilometri și o densitate de aproximativ 8.000 de kilograme pe metru cub.

Rezultatele actuale ale astronomilor confirmă aceste descoperiri anterioare și constituie un argument destul de puternic în favoarea unui nucleu lunar asemănător cu cel al Pământului, iar acest lucru prezintă câteva implicații interesante pentru evoluția Lunii.

• Scientists Finally Confirm What’s Inside The Moon: https://www.sciencealert.com/scientists-finally-confirm-whats-inside-the-moon
• The lunar solid inner core and the mantle overturn: https://www.nature.com/articles/s41586-023-05935-7