Operată fără anestezie: Mastectomia îngrozitoare a lui Frances Burney

Diagnosticată cu cancer la sân, scriitoarea britanică Frances Burney a trecut printr-o operație îngrozitoare, tumoarea și glanda mamară fiindu-i extirpate fără anestezic. A descris întreaga experiență într-o scrisoare de 12 pagini adresată surorii sale.

Înainte ca anestezia să fie descoperită și introdusă în practica medicală, perspectiva de a fi operat era mai oribilă decât afecțiunea care trebuia tratată. Neavând mijloace prin care să inducă pacientului inconștiența, chirurgii administrau opiu sau alcool în încercarea zadarnică de a domoli durerea, însă mulți pacienți leșinau – spre norocul lor – în timpul procedurii.

Chiar dacă pacientul supraviețuia operației, exista riscul infecției, deoarece știința despre microorganisme și igienă era inexistentă pe atunci.  Frances Burney, cunoscută și ca „Fanny” Burney, o romancieră născută în secolul XVIII, ne-a lăsat o relatare tulburătoare a operației la care a fost supusă fără anestezie, în scopul eliminării unei tumori la sân.

Trei ilustrații pe o pagină dintr-un vechi tratat de medicină care prezintă procedura de mastectomie. Foto: Wikimedia

Detaliile din relatarea ei și calmul cu care descrie ororile fac din povestea femeii una dintre cele mai convingătoare și curajoase opere literare, care este aproape prea dureroasă pentru a fi citită.

Fanny Burney avea aproape 60 de ani și locuia în Paris când a început să simtă dureri la sânul drept. Durerile au devenit atât de puternice, încât nu își mai putea ridica brațul.

Doctorii i-au diagnosticat afecțiunea drept „cancer la sân” și i s-a recomandat o mastectomie. Burney a stat pe gânduri luni de zile, sperând că problema va dispărea, însă când starea i s-a înrăutățit, s-a supus deciziei doctorilor ei.

Data operației a fost fixată la 30 septembrie 1811 și, așteptând ziua fatidică, Fanny a fost copleșită de anxietate. Neliniștea s-a agravat și mai mult în ziua stabilită, când a aflat că chirurgii aveau să întârzie încă două ore.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Frances „Fanny” Burney a fost o scriitoare foarte apreciată de contemporani. Foto: Wikimedia

„M-am plimbat înainte și înapoi până mi-am liniștit emoțiile, și am devenit, treptat, aproape inconștientă – indolentă, fără sentimente sau cunoștință”, scrie Fanny.

La ora 15.00, la domiciliul său au sosit patru calești din care au coborât șapte bărbați îmbrăcați într-un negru solemn. Burney a primit o băutură, probabil amestecată cu laudanum (o tinctură pe bază de opiu), ca să-și calmeze nervii.

În mijlocul camerei a fost mutat un pat, pe care au fost întinse cearșafuri vechi pentru a nu murdări salteaua sau rufăria cea bună.

„Am început să tremur cu violență, mai mult de groaza pregătirilor decât din cauza durerii.”

Chirurgul-șef, M. Dubois, i-a cerut lui Fanny să se întindă pe pat, după care femeii i s-a pus o batistă pe față.

„Însă batista era transparentă și prin ea am văzut cum patul era înconjurat de cei șapte bărbați și sora medicală. Am refuzat să fiu ținută și când am văzut strălucirea oțelului am închis ochii.”

Operația, desfășurată fără anestezic, a durat aproximativ 20 de minute. Foto: Twitter / Dr. Lindsey Fitz

Peste câteva clipe, bisturiul i-a sfârtecat pieptul.

„Am început să urlu și am urlat cât timp a durat incizia – atât de groaznică a fost agonia! După ce rana a fost făcută și instrumentul a fost retras, durerea nu s-a diminuat, căci aerul care a pătruns în acele părți delicate părea a fi alcătuit din multe cuțite ascuțite, care sfârtecau marginile rănii. Când am simțit din nou bisturiul tăind în carne, am crezut că voi muri – carnea se opunea, obosind mâna doctorului, care schimba bisturiul din mâna stângă în cea dreaptă.”

Chirurgii au continuat să taie țesutul afectat, iar femeia putea auzi și simți cum cuțitul îi zgâria sternul. Suferințele ei au durat 20 de minute.

„Când totul s-a terminat și m-au ridicat ca să mă pună în pat, eram atât de lipsită de putere, încât a fost nevoie să fiu cărată și nu puteam nici măcar să-mi susțin mâinile și picioarele, care atârnau de parcă aș fi fost lipsită de viață, în timp ce fața mea, după cum mi-a spus sora medicală, era lipsită de orice culoare. Atunci mi-am deschis ochii – și l-am văzut pe bunul doctor Larry, aproape la fel de palid ca mine, cu fața stropită cu sânge și cu expresie care exprima durere și aproape groază.”

În acest desen din secolul XVII, un medic olandez face excizia unui sân al pacientei cu instrumentul ca un clește numit „tenaculum helvetianum”. Asistentul lui are prinsă la șold o geantă de instrumente medicale. Câțiva clești pentru cauterizare prin ardere sunt puși la încins pe jar, în partea stângă. Pacienta este așezată, ținută de doi bărbați și pare să fie pe punctul de a leșina. La dreapta, un bărbat cu pălărie înaltă arată cu degetul spre femeie; este posibil să fie doctor și el. Foto: Wikimedia

Burney a avut nevoie de mai multe luni ca să își revină, și – chiar dacă astăzi este imposibil să știm dacă tumoarea era într-adevăr canceroasă – operația i-a salvat viața. A mai trăit încă 29 de ani și nici tumoarea, nici durerea nu au recidivat.

La nouă luni după incident, i-a scris o scrisoare surorii ei, Esther, descriind în detaliu mastectomia. A trimis scrisoarea fără s-o revizuiască sau s-o recitească, fiindcă „amintirile erau încă foarte dureroase”.

Însă, ani mai târziu, și-a retrăit amintirile îngrozitoare, scriind o nouă relatare a experienței sale și a anilor petrecuți în Paris.


Dacă ți s-a părut interesant acest subiect, citește și:


Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu