Cu zeci de ani în urmă, un cercetător NASA pe nume Bernard Rubin a făcut o descoperire neașteptată care a schimbat lumea pastei de dinți. În timp ce făcea experimente cu cipuri de calculator, Rubin a găsit o modalitate de a crește cristale similare cu modul în care se formează dinții.

Această descoperire a dus la dezvoltarea unui nou tip de pastă de dinți care poate repara smalțul folosind un mineral natural numit hidroxiapatită. În anii 1960, Rubin studia cristalele pentru electronice când a observat cum se reconstruiesc oasele. El s-a întrebat dacă un proces similar ar putea repara smalțul deteriorat al dinților.

El a dezvoltat o metodă pentru a transforma un precursor mineral în hidroxiapatită, care întărește dinții direct pe suprafețele deteriorate. Această tehnică a imitat formarea naturală a oaselor și a dinților în organism. Ideea lui Rubin a fost un prim exemplu de biomimetică, care presupune imitarea naturii pentru a rezolva probleme biologice.

Metoda sa brevetată a atras interesul unui antreprenor japonez pe nume Shuji Sakuma, care a văzut potențialul muncii lui Rubin. În 1980, compania lui Sakuma a lansat prima pastă de dinți din lume pe bază de hidroxiapatită, profitând de preferința japonezilor pentru ingrediente naturale în detrimentul fluorurilor.

De atunci, pasta de dinți cu hidroxiapatită a câștigat popularitate în Asia și în Europa, fiind susținută de studii clinice care arată eficiența sa în reconstrucția smalțului, reducerea sensibilității și promovarea igienei orale. În prezent, sute de companii produc pastă de dinți cu hidroxiapatită, datorită viziunii inițiale a lui Rubin de la NASA.