Este posibil să mori de frică? Ce se întâmplă în corpul unui om intrat în panică?

Există milioane de moduri de a muri: infecții bacteriene, boli respiratorii sau accidente de circulație. Îți poți pierde viața în multe feluri, dar oare pot fi și sperieturile incluse în această listă? Chiar este posibil să mori de frică?

Pe cât de puțin credibil pare, chiar este posibil să mori de frică. Chiar dacă se întâmplă mai rar, aproape oricine poate trece printr-un asemenea episod, cu toate că unii sunt mai predispuși să decedeze în acest fel.

Photo: Pixabay
Photo: Pixabay

În acest articol vei descoperi că riscul de a muri de frică sau din cauza unei alte emoții puternice este mai mare pentru persoanele cu probleme cardiace preexistente, dar pot cădea victime și oameni perfect sănătoși din toate punctele de vedere.

Cum poate o persoană să moară de frică?

Frica, odată declanșată, se răspândește pe scară largă în corpul uman. În creierul nostru, amigdala este responsabilă de înregistrarea stimulilor asociați cu frica și de declanșarea unui răspuns în sistemul nervos.

De acolo, hipotalamusul eliberează în fluxul sanguin hormoni de stres numiți cortizol și adrenalină (ține bine minte aceste nume). O astfel de reacție face ca ritmul cardiac să crească și plămânii să se dilate, permițând mai mult oxigen în sistem.

Organele care se dovedesc a fi inutile într-o interacțiune pe viață și pe moarte, cum ar fi sistemul gastrointestinal, sunt puse „în așteptare”, astfel încât principalele resurse ale corpului să fie trimise către mușchi, care sunt, evident, mai importanți într-o situație periculoasă.

Într-un fel, această întreagă cascadă chimică ne-a ajutat mii de ani, ajutându-ne să scăpăm din nenumărate situații periculoase. Cu toate acestea, a făcut loc și unor reacții potențial periculoase, mai ales în lumea relativ confortabilă în care trăim în vremurile moderne.

Acest lucru este valabil mai ales pentru adrenalină, un hormon neurotransmițător responsabil pentru pregătirea organismului în a realiza „fapte mărețe”. Deși este importantă pentru organismul uman, atunci când se găsește în exces, adrenalina poate provoca vătămări grave la nivelul inimii, chiar mortale, așa cum vom vedea în paragrafele următoare.

Foto: Pixabay
Foto: Pixabay

Adrenalina și capacitatea ei de a face pe oricine să moară de frică

Când este secretată într-o situație stresantă, adrenalina declanșează un val de calciu care invadează cavitatea toracică și rigidizează mușchii inimii, asigurându-se că aceștia rămân întăriți până când trece amenințarea.

Până aici, toate bune și frumoase, dar problema este că acest influx poate declanșa consecințe nedorite. Dacă în acest proces este implicat prea mult calciu sau dacă organismul este prea sensibil la prezența sa, acest mineral poate împiedica inima să bată normal.

Fără un aport constant și adecvat de sânge, persoana poate sucomba sub fibrilațiile ventriculare. Fără o intervenție medicală de urgență, cum ar fi defibrilarea (electrozii care administrează un șoc electric reparator), această afecțiune va provoca o alterare severă a tensiunii arteriale și, în cele din urmă, va ucide persoana în cauză.

Este important să precizăm că nivelurile ridicate de adrenalină nu sunt cauzate doar de frica în sine. Alte emoții puternice pot declanșa, de asemenea, un val de adrenalină.

Foto: Pixabay
Foto: Pixabay

De exemplu, se știe că practicile sportive de înaltă performanță și chiar relațiile sexuale provoacă decese induse de adrenalină în cantități mari în organism. Chiar dacă înțelegem procesele prin care cineva poate sucomba în fața fricii, puține morți au termenul „frică” în certificatele de deces și pe rapoartele de autopsie.

Frica ucide, dar asta nu înseamnă că este momentul să te sperii (spre binele tău). Aceste evenimente sunt rare în cazul persoanelor sănătoase, fără boli cardiace preexistente.

Dacă frica îți provoacă o stare de rău, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să conștientizezi prin ce treci, să încerci să te calmezi și să cauți de îndată ajutor medical.

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu