Autoritățile nepaleze au majorat taxele de permit pentru escaladarea vârfului Everest, măsură ce va intra în vigoare începând cu 1 septembrie 2025.
Această decizie vizează controlul accesului, protejarea mediului și gestionarea responsabilă a unuia dintre cele mai solicitate trasee montane la nivel global.
Tariful pentru sezonul de primăvară, care se desfășoară între lunile martie și mai, pe ruta clasică sudică, a crescut de la 11.000 de dolari americani la 15.000 de dolari americani.
Pentru sezonul de toamnă, ce are loc din septembrie până în noiembrie, costul a fost majorat de la 5.500 de dolari americani la 7.500 de dolari americani.
Pentru cetățenii Nepalului, taxa pentru primăvara anului 2025, pe ruta normală, a fost dublată, de la 75.000 de rupii nepaleze la 150.000 de rupii nepaleze, echivalentul a aproximativ 1.090 de dolari americani.
Ultima ajustare semnificativă a acestor taxe a avut loc în anul 2015, când tariful a devenit uniform pentru fiecare alpinist, indiferent de dimensiunea echipei. Măsura actuală reflectă eforturile guvernului de a limita numărul de expediții pe Everest și de a îmbunătăți gestionarea deșeurilor.
Probleme precum aglomerația pe traseu, acumulările masive de gunoaie și riscurile pentru sănătate au devenit tot mai frecvente. Este important de menționat că suma de 15.000 de dolari americani reprezintă doar o parte din costul total al unei expediții pe Everest.
Acesta poate varia între 40.000 și 150.000 de dolari americani, incluzând logistică, ghizi, echipament și alte cheltuieli. Primul om din istorie care a cucerit vârful Everest, cu o altitudine de 8.848 de metri, a fost alpinistul neozeelandez Edmund Hillary, însoțit de șerpașul Tenzing Norgay.
Cei doi au atins vârful pe 29 mai 1953, la ora 11:30 dimineața, ora locală. Patruzeci și doi de ani mai târziu, în anul 1995, un alpinist român a ajuns pentru prima dată pe Everest.
Pe data de 17 mai, Constantin Lăcătușu, originar din Piatra Neamț, a devenit oficial primul alpinist român care a urcat pe cel mai înalt punct de pe Glob.
Ascensiunea sa a fost notabilă prin faptul că a fost realizată fără sprijinul unui șerpaș și, pe o mare parte a traseului, fără utilizarea oxigenului suplimentar.
El a descris ulterior experiența ca fiind o probă de suferință, dar și de motivație și determinare, care i-a permis să admire peisajul de la înălțime.
