De ce nu se scufundă Veneția? „Pădurea” de stâlpi de lemn care susține orașul

Locuit de aproape 270.000 de oameni, orașul Veneția este o adevărată minune inginerească și unul dintre cele mai vizitate locuri din Europa.

Acest „magnet” turistic a devenit faimos datorită arhitecturii și canalelor sale navigabile. Orașul este format din 118 insule mici și 150 de canale traversate de peste 400 de poduri. Aici, singura modalitate de a călători este fie pe jos, fie cu barca.

Fundația unei clădiri din Veneția, fotografie din 1931. Foto: Pinterest

Din acest motiv, Veneția este unul dintre cele mai curioase orașe din lume. Totuși, fiind construit într-o lagună (așadar, dominat de apă), cum se face că impozantele sale clădiri rezistă și astăzi, la secole după ce au fost ridicate?

Fundația de lemn pe care de înalță Veneția

Secretul stă în lemn, foarte mult lemn. Veneția stă pe o fundație neconvențională, formată din milioane de stâlpi de lemn înfipți în argilă. Iată, pe scurt, cum a fost construită Veneția și cum arată mecanismul folosit astăzi ca protecție împotriva inundațiilor.

Cu mult timp în urmă, clădirile au fost construite folosind stâlpi de lemn (de până la doi metri lungime) înfipți în pământ. Acești stâlpi intră adânc în sol, trecând prin nămolul moale și fixându-se în stratul de lut dur, care poate susține greutatea clădirilor.

Un canal din Veneția. Foto: Pinterest

În mod normal, având în vedere că lemnul putrezește, ridicarea unui întreg oraș pe stâlpi expuși la apă ar fi trebui să se sfârșească în dezastru.

Pentru că până și cel mai rezistent lemn putrezește în cele din urmă, vechii constructori au apelat la câteva trucuri menite să asigure trăinicia vreme de secole.

Cum lemnul putrezește numai atunci când este expus la apă și aer, mediul de sub clădiri, cu apă săracă în oxigen, a asigurat încă de la început un anumit grad de protecție.

Apoi, apele lagunei au transportat o cantitate extrem de mare de nămol, iar lemnul a fost „bombardat” ani întregi cu sedimente, aproape pietrificându-se în cele din urmă.

Modul în care au fost fixați stâlpii este, de asemenea, important.

Stâlpii au fost înfipți cât mai aproape unul de celălalt, atât cât a permis solul. Apoi, constructorii au aruncat piatră printre piloni, până la un nivel la care au mai adăugat două straturi orizontale de lemn.

Abia apoi au început zidăria, bazându-se pe marmură, în primul rând, pentru că este un material impermeabil.

Grafică: Incredibilia. Sursa datelor: Science Direct

În zilele noastre, însă, sistemul cu piloni de lemn al vechilor meșteri a început să prezinte dezavantaje. Apa potabilă a fost întotdeauna o problemă pentru orașul scăldat în „saramura” Mării Mediterane.

În anii ’60, s-au deschis fântâni artizanale în întregul oraș, care au fost forate adânc în pământ, pentru a ajunge la pânza freatică. Cu toate acestea, pe măsură ce apa a fost drenată din pungile de sub argila în care au fost fixate fundațiile, orașul a început să se scufunde rapid.

Prin urmare, lucrările de foraj au fost oprite, iar puțurile artizanale au fost interzise în tot orașul, pentru a preveni un dezastru. O altă problemă importantă este creșterea nivelului mării. Pentru Veneția, aceasta este cea mai mare amenințare.

Laguna venețiană. Foto: Google Maps

Veneția s-a afundat de-a lungul anilor și din cauza creșterii constante a nivelului apei. Comparativ cu acum 1.500-1.600 de ani, nivelul mării este cu 1.5-1.8 metri mai mare, ceea ce a dus la creșterea numărului de inundații.

Pe măsură ce activitatea industrială și pomparea din acviferul de sub oraș au crescut, eroziunea din jurul lagunei a atins niveluri critice. Ca să protejeze Veneția, autoritățile italiene au demarat Proiectul MOSE, pentru construirea de diguri mobile care să izoleze laguna.

Proiectul MOSE și apa din Veneția

Proiectul MOSE (Modulo Sperimental Elettromeccanico) este un sistem integrat format din câteva rânduri de porți mobile instalate gurile de intrare în lagună (Lido, Malamocco și Chioggia), care sunt capabile să izoleze golful în timpul valurilor mari.

Împreună cu alte măsuri, cum ar fi ridicarea digurilor, MOSE este conceput pentru a proteja Veneția și laguna de valuri de până la patru metri.

Construcția a început în 2003. Proiectul a ratat și termenul de finalizare din 2018 (fixat inițial pentru 2011), iar la 10 iulie 2020, după mai multe scandaluri de corupție, întârzieri și cheltuieli neprevăzute, a fost finalizat cu succes primul test.

Noul termen de finalizare este sfârșitul anului 2021. La 3 octombrie 2020, Proiectul MOSE a fost activat pentru prima dată în caz de valuri mari, împiedicând inundarea unor părți joase ale orașului (în special piața San Marco).

Ca să știi mai mult, citește „Enigmele științei”

După secole de salturi uriașe în domeniul științei – de la tiparniță la fisiunea nucleară -, ne punem întrebarea: A mai rămas ceva de descoperit și de cercetat și în secolul XXI? Știința ridică la fel de multe întrebări precum acelea la care a găsit deja răspunsuri. Toate intră în categoria „enigme ale științei”, care își așteaptă rezolvarea.

Și, cine știe, poate chiar unii dintre dumneavoastră, dragi cititori tineri, veți contribui, într-un fel sau altul, la dezlegarea lor.  Există cazuri celebre de mari oameni de știință – Faraday, Darwin, Einstein etc. – al căror drum în carieră le-a fost determinat de citirea, în adolescență, a unor modeste cărți de popularizare a științei.

Însă, de multe ori, dezlegarea unei enigme științifice duce la descoperirea alteia noi – și așa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârșitul cărții sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte:

„Nu știu cum arăt eu în fața lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe țărmul mării și se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roșie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în fața mea”.

Deși între timp au fost făcute multe descoperiri științifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, oceanul adevărului vă așteaptă ! Tocmai de aceea, știința continuă să fie vie și atât de fascinantă. Pentru mai multe informații privind temele puse în discuție, cititorii sunt invitați să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârșitul acestei cărți.

„Enigmele științei” se găsește cu reducere pe eMag sau pe Libris.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Alte articole interesante

Lasă un comentariu