Într -o zi de 22 decembrie 1880, la Londra, se stingea din viață una dintre cele mai puternice voci ale literaturii victoriene: George Eliot.
Născută Mary Ann Evans la 22 noiembrie 1819, în Chilvers Coton, Warwickshire, ea avea să devină romanică și poetă, cunoscută pentru felul în care și-a privit personajele din interior, cu luciditate, empatie și rigoare psihologică — o metodă ce va influența profund ficțiunea modernă.
Lumea pe care a descris-o, adesea rurală și aparent tihnită, ascunde mereu tensiuni morale și alegeri care modelează destine. În 1851, s-a mutat la Londra cu un gând simplu și curajos: să trăiască din scris.
A lucrat ca subeditor la The Westminster Review, a publicat eseuri, a tradus din germană și a intrat într-un cerc intelectual în care vocile ideilor noi se împleteau cu dezbateri aprinse.
În 1858, a publicat primul ei roman sub pseudonimul George Eliot — o decizie menită să lase opera să vorbească înaintea prejudecăților epocii. A urmat primul roman amplu, Adam Bede (1859), reeditat de opt ori în același an, un semn de-recunoaștere rapidă a unei sensibilități literare aparte.
Apoi au venit The Mill on the Floss (1860), Silas Marner (1861), Middlemarch (1871–1872) și Daniel Deronda (1876). Middlemarch este considerat a fi „cel mai important roman în limba engleză”, o frescă a unei comunități și, în același timp, o radiografie a inimii umane.
Viața personală a lui Mary Ann Evans a sfidat convențiile vremii. Din 1851 până la moartea lui, în 1878, a trăit alături de jurnalistul George Henry Lewes, cel care i-a încurajat și protejat cariera literară.
Nu s-au putut căsători: legea engleză îi interzicea lui Lewes să divorțeze, el fiind căsătorit cu Agnes Jervis, cu care avea patru copii. În 1880, cu doar câteva luni înainte de sfârșit, s-a măritat cu bancherul John Walter Cross. Ziua de 22 decembrie adună, însă, și alte repere.
În 1858 se năștea compozitorul Giacomo Puccini, autor al operelor Tosca, La Bohème, Madame Butterfly și Turandot, care avea să moară în noiembrie 1942. În 1867 înceta din viață Jean-Victor Poncelet, matematicianul francez considerat întemeietorul geometriei proiective.
În 1869 venea pe lume Nicolae Ghica-Budești, arhitect și membru de onoare al Academiei Române, căruia îi datorăm, între altele, biserica Copou din Iași și Muzeul Național de Artă, azi Muzeul Țăranului Român; a murit la 16 decembrie 1943.
În 1880, aceeași zi consemnează și dispariția lui George Eliot (Mary Ann Evans), scriitoare emblematică pentru epoca victoriană.
În 1889 se năștea Nichifor Crainic (pseudonim pentru Ion Dobre), eseist și poet, director al revistei Gândirea între 1928 și 1944, teoretician al ortodoxismului autohton, autor al volumelor Nostalgia Paradisului și Ortodoxie și etnocrație.
În 1927 se înființa Societatea de Difuziune Radiofonică din România, devenită ulterior Societatea Română de Radiodifuziune. În 1930 înceta din viață Vintilă I.C. Brătianu, om politic și economist, membru de onoare al Academiei Române, născut la 16 septembrie 1867.
În 1956, poetul Nicolae Labiș, simbol al anilor ’50 și „buzduganul unei generații”, cum l-a numit criticul Eugen Simion, se stingea din viață; între scrierile sale rămân Primele iubiri și Moartea căprioarei; s-a născut la 2 decembrie 1935.
În 1979 murea Darryl F. Zanuk, producător de filme și întemeietor al studiourilor 20th Century Fox, născut la 5 septembrie 1902. Anul 1989 aduce în aceeași zi trei momente cu greutate. Se constituia Frontul Salvării Naționale, al cărui Consiliu de conducere număra 39 de membri;
Ion Iliescu a citit la radio și televiziune „Comunicatul către țară al Consiliului FSN”, care anunța drept obiective instaurarea unui sistem democratic și pluralist de guvernământ, organizarea de alegeri libere în luna aprilie și separarea puterilor legislativă, executivă și judecătorească.
La Berlin, Poarta Brandenburg, simbol al unității germane, se redeschidea, urmată de deschiderea granițelor dintre cele două state germane.
Tot atunci înceta din viață Samuel Beckett, dramaturgul irlandez al teatrului absurdului, autor al pieselor Așteptându-l pe Godot și O, ce zile frumoase, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1969; se născuse la 13 aprilie 1906.
Mai aproape de prezent, în 2000, Jean-Cristophe Mitterrand, fiul fostului președinte al Republicii Franceze, era inculpat la Paris și închis pentru trafic de influență, complicitate la trafic de arme și abuz de bunuri sociale, într-un dosar privind spălare de bani și vânzare de arme între Franța și Africa.
Iar în 2002 se stingea Joe Strummer, solistul trupei punk britanice Clash.
