„I s-a întâmplat ceva groaznic.” Creierul uman conservat vreme de 2.600 de ani

Decapitat în urmă cu 2.600 de ani, omul de Heslington avea să le facă arheologilor zilelor noastre o surpriză fără egal: cel mai vechi creier uman descoperit vreodată.

În urmă cu aproximativ două milenii și jumătate, în apropierea locului în care astăzi se află satul britanic Heslington, cadavrul unui bărbat începea să se descompună. Carnea și organele lui au devenit noroi. Părul i s-a transformat în praf. În final, din el au rămas doar oasele și, în mod misterios, o parte din creierul său.

După luni întregi în care a studiat amănunțit proteinele țesutului, o echipă internațională de cercetători a obținut indicii privind acest uimitor caz de conservare, care ne-ar putea ajuta să înțelegem cum funcționează un creier sănătos (și unul nesănătos).

Arheologii au fost uimiți să constate că un creier uman a putut rezista într-un mormânt vreme de 2.600 de ani. Foto: Axel Petzold / Journal of the Royal Society Interface

Descoperirea creierului din Heslington a avut loc în 2008, fiind vorba de una dintre cele mai vechi mostre de țesut neuronal uman descoperite vreodată în Marea Britanie. Prin urmare, cercetătorii erau puși în fața unui puzzle complicat.

Imediat după moarte, țesutul cerebral începe să se descompună. În comparație cu alte părți ale corpului, descompunerea aceasta este mult mai rapidă și, în cadrul acestui proces, diferite proteine încep să acționeze și să distrugă infrastructura celulară.

Lovit sau spânzurat, apoi decapitat

Așa că, după ce arheologii au analizat craniul murdar excavat dintr-un sit din Epoca Fierului, au fost de-a dreptul șocați să vadă rămășițele „veștejite” a ceea ce părea a fi o bucată de creier uman.

Conform metodei de datare cu carbon, bărbatul (de vârstă mijlocie) și-a dat ultima suflare cândva între 673 și 482 î.e.n., cel mai probabil în urma fracturării coloanei, fiind lovit sau spânzurat, apoi decapitat.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Craniul de Heslington a fost învelit în noroi, ceea ce a facilitat conservarea creierului. Foto: PA

Axel Petzold, conducătorul echipei de cercetare, a afirmat că modul în care acest om a fost înmormântat a permis conservarea creierului pe termen lung.

„Trebuie să i se fi întâmplat ceva groaznic acestui om”, a spus Petzold, potrivit Science Focus, adăugând că dovezile arată că omul de Heslington a fost lovit cu putere în cap sau la nivelul gâtului înainte de a fi decapitată.

Probabil că nu vom ști niciodată cine a fost și de ce a fost ucis. După execuție, capul retezat al victimei a fost aruncat într-un puț, unde a fost acoperit de sedimente.

Adeseori, țesuturile moi pot fi conservate dacă sunt deshidratate, înghețate sau păstrate într-un mediu anaerob și acid, cum e cazul mumiilor de mlaștină, descoperite în mai multe locuri din Europa.

Craniul de Heslington, cu rămășițele de creier și sedimente. Foto: AP

Ceea ce este foarte ciudat în cazul craniului din Heslington este că nicio altă parte a corpului nu s-a conservat, nici măcar părul. La o primă vedere, materialul întărit, asemănător ca aspect cu brânza tofu, arată ca o bucată caramelizată de cortex cerebral, numai că este cu 80% mai mic decât un creier uman adult.

Pentru a afla de ce materialul organic rămas a avut o soartă atât de deosebită, cercetătorii au studiat natura proteinelor sale. Spre deosebire de majoritatea organelor, creierul trebuie să fi bine aprovizionat la nivel celular pentru a funcționa, menținându-și conexiunile cu țesătura complexă de neuroni și cu structurile lor alungite.

O matrice de filamente intermediare (FI) are grijă de această sarcină în cazul creierelor vii și se pare că, în circumstanțele potrivite, poate să rămână intactă la mult timp după ce celulele au devenit „cenușă moleculară”.

Se cunosc destul de multe despre aceste FI pe baza diferitelor studii patologice. Analizele ulterioare asupra creierului au scos la iveală o cantitate disproporționată de structuri neuronale aparținând celulelor „ajutătoare”, cum ar fi astrocitele.

Săpăturile de la Heslington East, mai 2008. Foto: Wikimedia

Stabilirea cauzei pentru care aceste astrocite nu s-au descompus nu avea să fie o sarcină simplă. Nu existau urme de tanin (substanță ce ajută la conservare), descoperit adeseori la cadavrele din mlaștinile din Marea Britanie.

În plus, deși pH-ul specimenului se afla către limita inferioară, cercetătorii nu erau siguri că îl puteau folosi pentru a estima aciditatea mormântului.

Așa că, de-a lungul unui an, au măsurat rata de descompunere a unei mostre de creier modern și au comparat rezultatele cu gradul de descompunere a creierului de Heslington.

Rezultatele par să indice o substanță ce blochează enzimele distructive în primele luni de după moarte, permițându-i țesutului să reziste la temperaturi mai ridicate.

Ceea ce pare clar este faptul că creierul acestui biet om din Epoca de Fier nu avea nimic special. Doar un factor din mediu ar fi putut inhiba procesele chimice care, în mod normal, l-ar fi descompus.

Desigur, din moment ce se poate studia doar această mostră, pentru savanți este greu să tragă niște concluzii clare. Însă, oricare s-ar dovedi a fi „elementul necunoscut”, cercetările privitoare la felul în care FI formează agregate stabile ar putea să dea naștere unor modele care să explice felul în care se formează plăcile distructive în creierul uman.

Creierul ciudat din Heslington mai are multe să ne învețe.

Ca să știi mai mult

Puterea sub influența drogurilor

de Tania Crasnianski

Cartea urmărește relația dintre opt lideri mondiali și medicii care i-au îngrijit timp de ani de zile, ca niște „umbre” care le cunoșteau cele mai intime secrete. Vei afla ce le-au divulgat Adolf Hitler, Winston Churchill, Philippe Pétain, Francisco Franco, Benito Mussolini, John Fitzgerald Kennedy, Iosif Stalin şi Mao Zedong medicilor lor, ce boli au avut și cum au fost tratați. Cartea este o incursiune fascinantă în viața intimă a unor lideri care, din exterior, păreau invincibili.

Distribuie:

Citește în continuare

Lasă un comentariu