Cele mai vechi vertebrate care au părăsit apa nu semănau deloc cu amfibienii moderni. Și asta schimbă tot ce știam despre momentul în care strămoșii noștri au pus prima dată piciorul pe uscat. O echipă de cercetători a găsit fosilele unor pui de creaturi preistorice, abia ieșiți din ou.
Aveau doar câteva zile sau săptămâni de viață. În loc să semene cu niște mormoloci gata să sufere o metamorfoză spectaculoasă, acești pui erau deja versiuni în miniatură ale părinților lor. Exact cum se nasc azi puii de crocodil sau chiar mamiferele.
Descoperirea, publicată în revista Science, zdrobește o imagine care a dominat manualele de biologie: aceea că primele creaturi cu patru membre, cunoscute sub numele de tetrapode, ar fi trebuit să treacă neapărat printr-o fază larvală acvatică. Nu, spun dovezile.
Cel puțin un grup dintre ele, embolomerii, prădători care amestecau trăsături de crocodil cu cele de țipar, aveau o dezvoltare directă. De la ou, ieșea direct un adult în miniatură.
Fosilele care au dezvăluit dezvoltarea directă
Fosilele provin din celebrul zăcământ Mazon Creek, lângă Chicago. Adulții acestor bestii atingeau peste 3 metri lungime și au dominat lacurile și râurile cu 350 până la 280 de milioane de ani în urmă, în perioadele Carbonifer și Permian.
Dar oasele minuscule ale puilor oferă ceva cu totul altceva: „detalii intime ale primelor momente din viață, pe care nu le-am mai văzut niciodată pentru această parte a arborelui evolutiv”, explică Jason Pardo, unul dintre autorii studiului. Ce au găsit mai exact în acele oase?
Nicio urmă de branhii externe. Nimic care să semene cu coada sau cu organele temporare ale unui mormoloc. Pur și simplu, acești pui erau programați să crească treptat, fără transformări bruște. Analiza nu s-a oprit la embolomeri.
Cercetătorii au verificat și alte fosile din aceeași perioadă de tranziție apă-uscat. Concluzia s-a repetat: dezvoltarea directă era norma, nu excepția. Rezultatul contrazice direct teoria clasică, care spunea că tocmai metamorfoza de tip amfibian a fost cheia colonizării uscatului.
O strategie mai vechi decât colonizarea uscatului
Tim Smithson, de la Universitatea Cambridge, care nu a participat la studiu, subliniază logica din spatele descoperirii: strategiile reproductive mai simple, care eliminau nevoia unei larve acvatice dependente de apă, ar fi putut facilita enorm tranziția spre uscat.
Fără stadiul de mormoloc, aceste animale puteau rămâne mai mult timp pe uscat încă din primele clipe. Unii specialiști admit că nu sunt complet șocați.
De-a lungul anilor, au mai apărut indicii că mai multe grupuri de vertebrate timpurii – inclusiv forme apropiate de pești sau creaturi fără membre, asemănătoare șerpilor – aveau același tip de dezvoltare directă. Dar dovezile de la Mazon Creek sunt primele atât de clare și de complete.
Autorii studiului spun că rezultatele nu doar că contestă o presupunere veche, ci sugerează ceva și mai profund: multe dintre strategiile reproductive pe care le vedem astăzi la animale nu sunt deloc invenții recente. Ele sunt, poate, chiar mai vechi decât aventura vertebratelor pe uscat.
