Când a călcat pe nisipul Insulei Thursday, în septembrie 1939, Oskar Speck era atât de sleit de puteri încât abia se mai ținea pe picioare. În spatele lui rămăseseră șapte ani și patru luni de vâslit neîntrerupt, peste 50.000 de kilometri străbătuți aproape exclusiv pe apă, într-un caiac.

În față îl aștepta însă ceva la care nu se gândise: un război mondial și un arest imediat. Totul începuse în 1932, în Germania postbelică, sugrumată de Marea Criză Economică. Speck, absolvent de geologie pasionat de caiac, rămăsese fără slujbă și visa la o viață nouă în minele de cupru din Cipru.

La 25 de ani, fără să știe să înoate, a pornit din Ulm, pe Dunăre. Fluviul i s-a părut însă repede plictisitor. Auzise că nimeni nu coborâse vreodată cu o ambarcațiune pe râul Vardar, în Macedonia. Așa că și-a schimbat traseul: primul om care să facă acea traversare.

După Grecia și insulele ei, a ajuns în Cipru. Dar planul inițial de a se stabili acolo își pierduse farmecul. Își dorea mai mult – o călătorie care să intre în istorie. „De ce nu Australia? ” și-a spus atunci, potrivit propriilor mărturii din 1956.

Ocolind rechini și crocodili

Canalul Suez i-a fost interzis de autorități, așa că și-a transportat caiacul pe uscat până în Siria, apoi a coborât pe Eufrat spre Golful Persic. A fost poate cea mai grea etapă: 14 zile fără să vadă un om, hrănindu-se doar cu curmale culese de pe maluri.

O furtună l-a izolat pe o insulă, unde singurul „vecin” era un cadavru adus de ape. Mai târziu, caiacul i-a fost furat, iar Speck a fost nevoit să mituiască polițiști pentru a-l recupera.

Coastele Iranului, Pakistanului, Indiei, Myanmarului, Thailandei, Malaeziei, apoi arhipelagul Indoneziei și insulele Noii Guinee – unde a ocolit rechini și crocodili. Ultimele zile de vâslit l-au purtat spre Australia. Când a debarcat, Europa tocmai se împingea în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Arestat ca spion după șapte ani de vâslit

Localnicii de pe Insula Thursday l-au întâmpinat cu uimire și entuziasm. Autoritățile australiene, însă, cu totul altceva: l-au arestat pe loc, suspect că este spion german. „Bravo, prietene! Ai reușit să ajungi din Germania în Australia cu așa ceva.

Dar avem și o veste proastă: ești cetățean al unei țări inamice și vei fi reținut”, i-au spus polițiștii. Pe caiacul lui, în anumite faze ale expediției, fluturase o velă cu steagul Reichului și svastica.

Cei care l-au cunoscut susțin însă că Speck nu a fost adept al nazismului și a respins încercările regimului de a transforma aventura lui în propagandă. A fost mutat prin mai multe lagăre de detenție.

A reușit chiar să evadeze dintr-unul, dar a fost prins rapid și a rămas închis până la capitularea Germaniei. După eliberare, a ales să rămână în Australia și s-a apucat de prelucrat opale. A murit în 1993, la 86 de ani, fără ca performanța lui să fi primit faima pe care ar fi meritat-o.

Nu părea să regrete. „Sunt mulțumit, fie că sunt recunoscut, fie că nu. Am realizat unul dintre cele mai dificile recorduri din lume și probabil că va rămâne necunoscut și peste o sută de ani. Războiul a schimbat mult mai mult destinul a milioane de oameni.

De ce n-aș fi mulțumit?”, i-a scris surorii sale, în ultima scrisoare.