Cu 540 de milioane de ani în urmă, Pământul ardea mai puțin decât se credea. O echipă de la Universitatea din Leeds tocmai a demonstrat că cele mai fierbinți epoci din trecut au fost, de fapt, mai blânde.
Descoperirea nu este doar o corectură a istoriei geologice – ci un avertisment mult mai apăsat pentru viitor.
Timp de decenii, estimările anterioare plasau temperaturile globale din Fanerozoic – intervalul care a început acum 540 de milioane de ani – la valori cu 20 sau chiar 30 de grade Celsius deasupra nivelurilor preindustriale.
Calculele noi, bazate pe analiza chimică a straturilor de rocă, sugerează altceva. Abaterea maximă a fost de aproximativ 10 grade.
Cum acționează termostatul natural?
Specialiștii au recurs la așa-numitul Indice Chimic de Alterare, care detectează modificările produse în minerale de căldura extremă. Acest marker, integrat în simulări climatice complicate, a schimbat complet imaginea.
În locul unui trecut alături de temperaturi apocaliptice, istoria ascunde un Pământ a cărui climă a fost menținută într-un coridor relativ stabil de un mecanism natural: alterarea chimică a rocilor. Aceasta a acționat ca un termostat geologic, absorbind dioxidul de carbon și domolind încălzirea.
Consecința directă este că sensibilitatea planetei la creșterea concentrației de CO2 ar putea fi mai redusă decât estimau unele modele recente.
Pericolul unui viitor fără precedent
Însă cercetătorii atenționează că această concluzie nu oferă nicio scuză. Dacă omenirea ar consuma integral toate rezervele cunoscute de combustibili fosili, temperatura medie globală ar urca din nou cu 10 grade. Exact pragul pe care Pământul l-a atins în perioadele sale cele mai calde.
Numai că, acum, lucrurile stau diferit. Ecosistemele din trecut au beneficiat de milioane de ani pentru a se adapta la variațiile climatice. Procesul actual decurge într-un ritm vertiginos – prea rapid pentru ca mecanismele naturale de reglare să mai poată interveni la timp.
Așadar, reglajul fin al planetei este depășit, iar singura soluție rămâne tăierea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Studiul, publicat în revista Nature Communications, nu lasă loc de interpretări: trecutul poate a fost mai răcoros, dar viitorul amenință să devină un teritoriu pe care Pământul nu l-a traversat niciodată.
