O parte din Africa plutește deasupra Europei, iar cantitatea crește alarmant.
Pe 16 octombrie 2017, cerul de deasupra Insulelor Britanice a căpătat o nuanță sepia, iar Soarele a părut roșu-sângeriu – un efect dramatic provocat de fostul uragan Ophelia, care a transportat praf din Sahara amestecat cu fumul incendiilor din Portugalia și Spania.
Fenomenul nu mai este o excepție, ci devine o tendință îngrijorătoare. O analiză recentă, bazată pe inteligență artificială, a urmărit deplasarea particulelor între 2012 și 2021.
Concluzia: deși emisiile locale din trafic și industrie scad, aportul de nisip saharian crește semnificativ, în special în sudul continentului – Spania, Portugalia, Italia, Balcani și Grecia.
Dar particulele ajung și în nord, iar ritmul de creștere este similar, ceea ce sugerează că fenomenul se extinde.
Deșertul Sahara își lărgește granițele sub influența schimbărilor climatice
Cercetătorii spun că deșertul Sahara își lărgește granițele. Suprafața sa a crescut cu aproximativ 10% în secolul al XX-lea, iar procesul continuă sub influența combinată a ciclurilor naturale și a încălzirii globale cauzate de activitatea umană.
„Încă nu este pe deplin clar cât de mult au contribuit schimbările climatice provocate de om, dar datele arată că gazele cu efect de seră și uscarea favorizează extinderea deșerturilor”, explică Kaspar Dällenbach, coordonatorul studiului.
În același timp, vânturile care traversează Marea Mediterană s-au intensificat. Furtunile de praf nu sunt mai frecvente, dar transportă cantități mai mari de nisip.
Ce efecte are praful saharian asupra plămânilor?
Pentru a identifica originea exactă a particulelor, echipa a analizat compoziția chimică. Praful saharian se recunoaște după conținutul ridicat de aluminiu, un element abundant în scoarța terestră, spre deosebire de particulele de pe șantiere (bogate în calciu) sau cele din trafic (pline de carbon).
Întrebarea care frământă specialiștii este ce efect are această creștere asupra sănătății. Particulele fine pot pătrunde adânc în plămâni, provocând inflamații, stres oxidativ și leziuni tisulare, cu risc crescut de boli respiratorii și cardiovasculare.
Impactul pe termen lung, însă, va putea fi evaluat doar prin studii ample. Noul sistem bazat pe inteligență artificială promite o monitorizare mai precisă în timp real.
Spre deosebire de modelele clasice, care detectează cu ușurință furtunile masive, dar ratează episoadele slabe și concentrațiile la sol, AI-ul completează observațiile și oferă o imagine mai clară a ceea ce plutește deasupra noastră.
Studiul, publicat în revista Nature, arată că cerul Europei nu mai este doar al Europei.
