Caii Przewalski: 10 lucruri interesante despre ultimii cai „sălbatici” de pe Pământ

Iată o serie de lucruri interesante caii Przewalski, o specie care mai există azi doar datorită celor 12 strămoși capturați în stepele Mongoliei în urmă cu un secol.

Considerăm caii animale domestice. Nu este de mirare, dat fiind faptul că creștem aceste animale de milenii întregi. Caii sunt folosiți la vânătoare, la curse, la munci agricole, la tractarea plugului și a căruțelor.

De-a lungul secolelor, unii cai s-au sălbăticit, precum celebrul mustang american, caii Camargue din Franța și caii Brumby din Australia.

Îi considerăm cai sălbatici, dar, de fapt, nu sunt.

Caii Przewalski
Caii Przewalski sunt o subspecie (amenințată de dispariție) a calului sălbatic și au fost botezați după exploratorul rus Nikolai Przewalski. Foto: Getty Images

Totuși, spre deosebire de cabalinele pe care suntem obișnuiți să le vedem la ferme și hălăduind pe dealuri, caii Przewalski sunt cu adevărat sălbatici, fără a fi fost vreodată domesticiți de oameni.

Însă concluziile surprinzătoare ale unui studiu genetic publicat în Science au arătat că rasa considerată mult timp a fi ultima specie de cal complet sălbatic este, de fapt, descendenta primilor cai domesticiți de oameni.

Caii moderni nu pot fi legați de aceștia, ceea ce înseamnă că, la un moment dat, oamenii au domesticit caii pentru a doua oară.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

„Suntem puțin triști, fiindcă credem că s-a pierdut din biodiversitate prin prisma faptului că nu mai există cai sălbatici. Însă realitatea este că au dispărut cu destul timp în urmă”, a declarat pentru NPR Sandra Olsen, arheolog la Universitatea din Kansas.

Fără a fi cu adevărat „sălbatic”, calul Przewalski, originar din stepele Asiei Centrale, este o specie în pericol de dispariție. Iată, deci, zece lucruri interesante despre acești cai și despre eforturile făcute pentru conservarea lor.

1. Calul Przewalski este o subspecie a Equus ferus și este considerat cea mai apropiată rudă a calului domestic. Este vărul zebrelor și al măgarilor sălbatici, care fac toți parte din familia Equidae. Caii Przewalski s-au desprins de strămoșii calului domestic cu 120.000 – 240.000 de ani în urmă.

2. Acești cai au fost botezați după colonelul Nikolai Przewalski, primul savant occidental care a descris specia în scris în 1878. Însă acest cal a fost văzut pentru prima dată de un european cu secole înainte, când Johann Schiltberger a consemnat faptul că văzuse un exemplar, la începutul secolului XV, în timpul unei călătorii în Mongolia sub prizonierat turcesc.

Toți caii Przewalski de azi sunt urmașii a doar 12 exemplare

3. Calul lui Przewalski a fost aproape de dispariție. Foarte puțin exemplare aflate în captivitate au supraviețuit celui de-Al Doilea Război Mondial și ultimul exemplar sălbatic a fost văzut în 1969.

În anii ’60, specia a fost listată ca fiind dispărută din sălbăticie, până în anii ’90, când un exemplar a fost (re)descoperit în sălbăticie. Apoi, alte exemplare crescute în captivitate au fost reintroduse cu succes în sălbăticie.

Caii Przewalski
O iapă de 12 ani, pe nume Ieda, cu mânzul ei, pe o pajiște din Kingussie, Scoția. Mânzul este primul nou-născut al exemplarelor din acest parc din ultimii cinci ani. Foto: Getty Images

În momentul de față, în jur de 400 de cai trăiesc în sălbăticie și circa 2.000 de exemplare în captivitate și în grădini zoologice. Specia este listată ca fiind amenințată de dispariție.

4. Toate exemplarele care trăiesc azi descind din doar 12 cai: 11 capturați și aduși din Mongolia în jurul anului 1900 și o femelă capturată în 1947. Înmulțirea în captivitate a crescut numărul exemplarelor de la circa 30 la cele aproape 2.000 de exemplare din ziua de azi.

Prima carte de pedigree a fost creată de zoologul doctor Erna Mohr, iar o listă detaliată privitoare la armăsari a fost întocmită și adusă la zi de atunci. Scopul este minimizarea consangvinizării și maximizarea diversității genetice.

5. În ciuda programelor de înmulțire în captivitate, o amenințare majoră la adresa speciei o constituie azi pierderea diversității genetice, și, drept consecință, apariția bolilor.

Numărul acestor animale a scăzut din cauza vânătorii, pierderii resurselor de apă în favoarea animalelor domestice și reducerii habitatului. Hibridizarea cu caii domestici a fost (și este) o altă amenințare.

6. Precum caii domestici deveniți sălbatici, caii Przewalski trăiesc în mici grupuri familiale, compuse dintr-un armăsar și haremul lui de iepe și mânji, și în grupuri de burlaci care încă trebuie să-și formeze (sau care și-au pierdut) propriile haremuri.

Însă aceștia au un aspect diferit: sunt mai scunzi, mai îndesați, au gâturile mai scurte, coame „țepene”, fără buclă pe frunte, cozi joase și culori care sunt similare cu cele ale strămoșilor sălbatici, inclusiv boturi și pântece de culoare deschisă, o dungă dorsală neagră și tipare dungate pe picioare.

Caii sălbatici prosperă la Cernobîl

În timpul iernii, acestor cai le crește un strat de păr gros și des, alături de niște bărbi lungi și păr pe gât. Această adaptare este importantă în deșerturile reci pe timp de iarnă, unde temperaturile pot coborî la limita de îngheț.

Când bat vânturi puternice, acești cai se întorc cu spatele la furtună și își bagă coada între picioare. Acesta ar putea fi un comportament de adaptare care îi ajută să-și protejeze ochii și nările, protejând totodată zonele genitale sensibile de vânturile puternice și furtunile de nisip ale deșertului Gobi.

Caii Przewalski
O herghelie de cai Przewalski paște pe timp de vară. Foto: Getty Images

7. Cele mai mari patru rezerve în care se află astfel de cai sunt Le Villaret, din Franța, Buchara, din Uzbekistan, Parcul Național Hortobagy, din Ungaria, și zona de excluziune Cernobîl, din Ucraina.

Caii eliberați în zona de excluziune au prosperat și numărul lor a crescut până aproape de 200, însă, în ultimii ani, braconierii au redus acest număr la 60 de exemplare.

În 2019, cercetătorii de la Universitatea din Georgia au folosit camere cu senzori de mișcare pentru a capta peste 11.000 de imagini cu caii care foloseau locuințele abandonate din zonă drept adăpost. Studiul, publicat în jurnalul Mammal Research, sugerează faptul că acești cai foloseau clădirile pentru somn, împerechere și drept refugiu.

8. Cei mai mulți cunosc specia după denumirea de „cai Przewalski”, însă mai există și alte denumiri: calul sălbatic asiatic, calul sălbatic mongol și „Takh” (sau „Takchi” la plural).

Profilul unui cal Przewalski. Foto: Wikimedia

9. În 2013, a fost adus pe lume primul cal Przewalski conceput prin inseminare artificială. Este un mare succes pentru conservarea speciei și pentru posibilitatea de creștere a diversității genetice fără să fie nevoie să fie transportați cai între complexele de înmulțire în captivitate.

10. Dacă vrei să vezi cu ochii tăi un astfel de cal, îl poți găsi în mai multe grădini zoologice din America de Nord, inclusiv la grădinile zoologice din San Diego, Denver și Toronto.

Însă pentru a studia istoria speciei și a te afla în inima eforturilor de conservare, trebuie să mergi la grădina zoologică din Praga. Acolo trăiește Len, nepotul ultimului cal Przewalski capturat în sălbăticie.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

Lasă un comentariu

>