De -a lungul secolelor, oamenii s-au bazat pe substanțe derivate din plante pentru a se proteja de țânțari, dar mecanismul precis prin care acești repelenți acționează în interiorul creierului insectelor a rămas multă vreme un mister.

O nouă cercetare, condusă de o echipă internațională de la Universitatea Baylor, aruncă o lumină esențială asupra acestui proces, deschizând calea către dezvoltarea unei noi generații de repelenți, capabili să ofere o protecție sporită sănătății umane.

Studiul, publicat în prestigiosul jurnal Nature Communications, a identificat un receptor senzorial specific pe care țânțarii îl utilizează pentru a detecta și, ulterior, a evita borneolul.

Această substanță organică naturală se regăsește în diverse plante aromatice, printre care arborele de camfor, rozmarinul și alte ierburi cunoscute.

Cercetătorii, printre care Jason Pitts, profesor asociat de biologie la Baylor, au descoperit că specia Aedes aegypti, una dintre cele mai răspândite la nivel global, posedă un veritabil sistem de avertizare împotriva borneolului.

Acesta este reprezentat de un singur receptor olfactiv, denumit OR49, specializat în detectarea precisă a compusului.

Cercetarea detaliază modul în care acest sistem funcționează: atunci când un țânțar intră în contact cu borneolul, receptorul OR49 activează o celulă nervoasă specifică situată într-unul dintre organele sale principale responsabile de detectarea mirosurilor și localizarea gazdelor umane: palpul maxilar.

Semnalul călătorește apoi către o zonă distinctă a creierului țânțarului, declanșând prompt un comportament de evitare. Pentru a valida rolul crucial al acestui receptor, oamenii de știință l-au dezactivat genetic. Fără OR49, semnalul de respingere a dispărut aproape complet.

Neuronii țânțarilor nu mai manifestau niciun răspuns la borneol, iar insectele deveneau mult mai puțin predispuse să-l evite în căutarea unei victime umane.

Această descoperire are o importanță deosebită, având în vedere că boli transmise de țânțari, precum febra denga, malaria și virusul Zika, continuă să amenințe milioane de vieți în întreaga lume.

Studiul oferă o explicație biologică clară pentru modul în care cel puțin un compus natural acționează pentru a proteja oamenii.

Prin identificarea precisă a receptorului și a căii neuronale responsabile de respingere, cercetătorii dispun acum de o țintă specifică pentru proiectarea viitorilor repelenți.

În loc să perturbe comportamentul insectelor într-un mod general, noile strategii ar putea viza activarea directă a acestor căi de evitare.

Jason Pitts a subliniat potențialul acestei abordări: „Deoarece respingerea prin receptorul Or49 este atât de puternică, am putea identifica și alte mirosuri volatile care să activeze același receptor pentru a ține țânțarii departe de oameni.”

Noile substanțe ar putea fi mai ușor și mai economic de produs, sau chiar mai sigure și mai plăcute pentru simțul olfactiv uman decât formulele disponibile în prezent.

Cunoștințele acumulate în urma acestui studiu vor ghida cercetări similare asupra țânțarilor purtători de malarie și a altor insecte care afectează bunăstarea umană la scară globală, a mai adăugat Pitts.