O reptilă străveche, încremenită în piatră de peste 125 de milioane de ani , tocmai și-a dezvăluit cele mai bine păstrate secrete. Nu oasele, ci pielea i-a uimit pe cercetători. Până acum, fosila lui Montsecosuchus depereti era doar un nume într-un catalog muzeal.
Descoperită la începutul secolului trecut în Pirineii spanioli, părea o enigmă fără strălucire. Apoi, lumina ultravioletă a spart codul. Sub razele ei, roca din jur a dispărut aproape cu totul, lăsând loc unor detalii pe care nimeni nu le bănuise.
Senzori tactili și adaptări pentru viața semiacvatică
Cercetătorii de la Institutul Catalan de Paleontologie au scos la iveală o adevărată arhivă a țesuturilor moi. Solzii, de forme și dimensiuni diferite în funcție de zona corpului, au apărut ca niște amprente unice.
Pe gât, pe membre și de-a lungul cozii, au observat niște formațiuni minuscule, încorporate în solzii periferici, similare senzorilor crocodililor de astăzi.
În plus, lumina UV a dezvăluit în zona toracică structuri cartilaginoase care indicau un sistem respirator eficient, demonstrând că Montsecosuchus era deja adaptat unei vieți semiacvatice.
Amprenta cromatică a unui prădător preistoric
Cea mai spectaculoasă descoperire a fost ascunsă în coadă, unde cercetătorii au observat benzi alternative de culori diferite, un model ce putea acționa ca un camuflaj disruptiv în mediul lacustru.
Dacă analizele se confirmă, Montsecosuchus depereti devine cel mai vechi crocodilomorf care păstrează dovezi ale culorii pielii.
Fosila provine din situl Pedrera de Meià, un cimitir preistoric unde, după peste 100 de ani, o reptilă aparent banală a demonstrat că roca poate ascunde mult mai mult decât oase.
