Într-un experiment inedit desfășurat la Universitatea din Richmond, cercetătorii au reușit să dreseze șobolanii să conducă vehicule ca să ajungă la mâncare. Această descoperire ne-ar putea ajuta să înțelegem felul în care dobândirea de aptitudini noi reduce stresul și felul în care bolile neurologice și psihice afectează capacitățile mintale.
Se știe că rozătoarele pot învăța să recunoască obiectele, să apese pe mânere și să se orienteze în labirinturi. Astfel de teste sunt adeseori folosite pentru a studia felul în care bolile creierului afectează funcția cognitivă, însă ele se referă la numai o mică parte din cogniția animalelor.
Cercetătoarea Kelly Lambert și colegii ei de la Universitatea din Richmond se întrebau dacă șobolanii ar putea efectua sarcina mai complicată de a opera un vehicul care se deplasează, potrivit New Scientist.
Au construit o mașină minusculă dintr-un ambalaj de mâncare căruia i-au atașat roți, iar trei bare de cupru aveau rolul de volan.
Când șobolanul prindea barele de cupru cu labele, acționa un circuit electric care propulsa mașina în față. Atingerea barei din dreapta, stânga sau centru deplasa mașina în direcțiile respective.
Șase femele și 11 masculi au fost dresați să conducă mașinile în niște arene dreptunghiulare, cu suprafețe de până la patru metri pătrați. Șobolanii au fost răsplătiți cu bucăți de cereale Froot Loop atunci când atingeau barele de manevrare și propulsau mașina în față.
Echipa a încurajat șobolanii să își îmbunătățească abilitățile de șoferi, plasând mâncarea în puncte din ce în ce mai îndepărtate în arenă.
„Au învățat să conducă mașina într-un mod unic și au făcut manevre noi pentru a ajunge la mâncare”, spune Lambert.
Se pare că participarea la „cursurile de șofat” i-a relaxat pe șobolani. Cercetătorii au evaluat acest lucru măsurând nivelurile a doi hormoni indicatori ai stresului. Proporția dintre cei doi hormoni măsurați în excrementele șobolanilor a crescut de-a lungul dresajului mulțumită căruia au învățat să conducă.
Aceste descoperiri oglindesc cercetările anterioare ale lui Lambert. Studiile arată că șobolanii au devenit mai puțin stresați după ce au învățat sarcini dificile, cum ar fi să sape după mâncarea îngropată.
S-ar putea ca șobolanii să simtă aceeași satisfacție pe care o simt oamenii atunci când învață o abilitate nouă, spune Lambert.
În sprijinul acestei idei, echipa a descoperit că șobolanii care învățaseră să conducă erau mai puțin stresați decât șobolanii care erau plimbați drept pasageri în mașinile controlate de la distanță.
Abilitatea șobolanilor de a conduce aceste mașini demonstrează „neuroplasticitatea” creierelor lor, spune Lambert. Acest lucru se referă la abilitatea lor de a reacționa flexibil la schimbări.
„Consider că șobolanii sunt mai inteligenți decât cred cei mai mulți oameni și că multe animale sunt, în modalități unice, mai inteligente decât credem”, spune Lambert.
Cercetătorii ar putea înlocui testele tradiționale cu labirinturi cu sarcini mai complexe atunci când folosesc șobolanii pentru a studia bolile neurologice. De exemplu, testele de conducere ar putea fi folosite pentru a studia efectele bolii lui Parkinson asupra aptitudinilor motorii sau efectele depresiei asupra motivației.
În continuare, echipa plănuiește noi experimente pentru a afla cum anume învață șobolanii să conducă, de ce această activitate pare a reduce stresul și care sunt zonele creierului implicate în acest proces.
În continuare, citește și:
