Mătasea albinelor solitare sfidează tot ce credeai că știi despre acest material prețios. O echipă de biologi de la Universitatea de Stat din Utah a reușit să o sintetizeze în laborator fără să rănească o singură insectă. Când auzi de mătase, gândul zboară la viermi sau la păianjeni.

Dar natura a reinventat acest biomaterial de cel puțin 23 de ori doar în rândul insectelor. Albinele sociale o folosesc pentru a căptuși stupii. Însă cele solitare – care reprezintă 75% din totalul speciilor – își țes din ea cocoși de protecție.

Larva albinei albastre de livadă ancorează firele de pereții cuibului mișcându-și capul, spre deosebire de viermii de mătase care torc un singur fir continuu.

Mătasea sintetizată în laborator deschide noi orizonturi

Coconul rezultat face mai mult decât să adăpostească insecta. Oferă protecție mecanică, reține umiditatea și, cel mai spectaculos, blochează atacurile viespilor parazitoide – acele insecte care încearcă să străpungă învelișul cu un ac fin pentru a-și depune ouăle.

Mătasea este atât de rezistentă la perforare încât a atras atenția biologului Oran Wasserman și a echipei sale. Cercetătorii au conceput un sistem de creștere printat 3D care izolează fibrele direct din aparatul bucal al larvelor, fără a le afecta dezvoltarea.

Apoi au introdus genele țintă într-un microorganism modificat genetic, care a produs proteinele în laborator. Rezultatul: o peliculă transparentă și extrem de flexibilă, cu proprietăți antimicrobiene și respirabile. Combinația ideală pentru fire de sutură chirurgicală sau grefe tisulare.

Amestecul inovator cu mucusul de pește-balenă

Dar echipa nu s-a oprit aici. Acum îmbină această mătase cu proteine extrase din mucusul de pește-balenă – o creatură marină primitivă ale cărei fire au proprietăți mecanice similare cu pânza de păianjen.

Amestecul celor două biomateriale promite să ducă la textile tehnice ecologice, capabile să ofere o alternativă reală la materialele plastice care poluează planeta.