O gheață veche de 15.000 de ani topește granița dintre trecut și viitor. Pe Platoul Tibetan, la altitudinea ucigătoare de 6.700 de metri, o echipă de cercetători a deblocat o arhivă biologică pe care nimeni nu o mai atinsese până acum.
În straturile compacte ale calotei glaciare Guliya, oamenii de știință au descoperit urme genetice a 33 de virusuri – iar 28 dintre ele nu fuseseră văzute niciodată. Acești agenți patogeni nu au infectat oameni sau animale.
Analiza detaliată arată că patru dintre ei aparțin unor familii care atacă bacteriile, iar mediul lor de origine pare să fie solul și plantele, nu ființele superioare.
Totuși, ceea ce i-a frapat pe cercetători este altceva: semnăturile genetice ale virusurilor par desenate special pentru supraviețuirea în frig extrem.
Matthew Sullivan, profesor de microbiologie la Universitatea de Stat din Ohio, le numește „semnături suprarealiste” – trăsături care le permit să infecteze celule în condiții de îngheț.
Virusuri adaptate la gerul extrem
Cum au ajuns aceste fragmente virale într-un ghețar izolat? Răspunsul stă în felul în care se naște un ghețar. Strat peste strat, gheața se acumulează încet, capturând particule din atmosferă – praf, gaze, microbi și virusuri. Fiecare strat devine o pagină dintr-o cronologie înghețată.
Pentru a citi această istorie fără să o contamineze cu impurități moderne, echipa condusă de Zhi-Ping Zhong a creat o metodă ultrapură de extracție, gândită special pentru a studia viața microscopică prinsă în gheață. Carotele prelevate în 2015 au fost datate cu grijă.
Rezultatul: gheața avea aproape 15.000 de ani. În interior, cercetătorii au găsit nu doar virusuri noi, ci și un indiciu tulburător.
Numărul particulelor virale din gheață era mult mai mic decât cel din oceane sau sol – un semn că mediile extreme ascund încă secrete pe care abia începem să le întrezărim.
Ce dezvăluie ghețarii despre viitorul climei?
Lonnie Thompson, cercetător principal la Centrul Byrd de Cercetări Polare, trage un semnal de alarmă: știm foarte puțin despre comunitățile microbiene din aceste locuri și despre cum reacționează ele la schimbările climatice.
Ce se întâmplă când planeta trece dintr-o eră glaciară într-o perioadă caldă, exact cum se întâmplă acum? Virusurile din gheață ar putea fi cheia pentru a înțelege cum au arătat ecosistemele microbiene în diferite momente ale istoriei climatice a Pământului.
Metoda dezvoltată de echipă nu se oprește aici. Poate fi folosită pentru a căuta secvențe virale în alte medii înghețate – de la deșertul Atacama până pe Marte sau pe Lună. Până atunci, un lucru este clar: ghețarii nu păstrează doar apă. Păstrează povești pe care abia acum începem să le descifrăm.
