Telescoapele spațiale James Webb și Hubble au captat procesul de formare a stelelor într-o zonă tânără a unei galaxii pitice situate la 200.000 ani-lumină de Pământ. Imaginea prezentată de NASA pe 7 iulie 2025 arată două roiuri stelare din Norul Mic al lui Magellan, o galaxie-satelit a Căii Lactee.

Fotografia a fost realizată prin efortul comun al telescopului spațial James Webb și al telescopului Hubble, surprinzând roiurile deschise NGC 460 și NGC 456, regiuni unde mii de stele se află în faze incipiente de formare.

Pentru obținerea acestei imagini, zona a fost observată de 12 ori atât în spectrul vizibil (folosind Hubble) cât și în infraroșu (folosind Webb), rezultând o imagine compusă de 527 megapixeli. NASA a pus la dispoziție pe site-ul său o versiune redusă a imaginii, de 87 megapixeli.

Stelele din aceste roiuri sunt extrem de tinere, având vârste de maximum 10 milioane de ani, comparativ cu Soarele nostru care are aproximativ 4,5 miliarde de ani. Imaginea relevă nori albaștri de gaz ionizat și filamente roșii de praf cosmic.

Gazul este sculptat de radiațiile intense emise de stelele recent formate, iar praful, care poate fi detectat doar în spectrul infraroșu, rămâne invizibil pentru telescopul Hubble.

Această complementaritate între cele două instrumente oferă o perspectivă completă asupra procesului de formare stelară.

Roiurile NGC 460 și NGC 456 aparțin unui complex mai extins de formare stelară, cunoscut sub numele de N83-84-85, care adăpostește inclusiv stele de tip O, considerate printre cele mai masive și rare din Univers.

Se estimează că există doar aproximativ 20.000 de astfel de stele în întreaga noastră galaxie. Norul Mic al lui Magellan prezintă interes pentru astronomi datorită compoziției sale sărace în elemente grele, similară cu cea a galaxiilor primitive din Universul timpuriu.

Studierea proceselor de formare stelară în acest mediu poate contribui la înțelegerea modului în care s-au format primele stele și galaxii după Big Bang.

Această colaborare între instrumentele spațiale ale NASA reprezintă un pas important în domeniul astronomiei observaționale și demonstrează valoarea combinării observațiilor din diferite regiuni ale spectrului electromagnetic pentru o înțelegere mai profundă a fenomenelor cosmice.