Anghila-lup, monstrul marin prietenos care se îmbrățișează cu scafandrii

În ciuda fălcilor și a dinților săi monstruoși, anghila-lup este de fapt un gigant blând, care nu reprezintă o amenințare pentru oameni. Dimpotrivă, uneori se îmbrățișează cu scafandrii care se aventurează în adâncurile oceanului.

Puține fiare provoacă mai multă teamă în inimile oamenilor decât cele care trăiesc în abisul oceanelor. Una dintre cele mai înspăimântătoare dintre acestea este anghila-lup, din Pacificul de Nord, o creatură care poate crește până la 2.5 metri lungime și are fălci puternice și dinți ascuțiți.

Anghila-lup poate trăi până la 25 de ani

Cu toate acestea, acești monștri ai adâncurilor sunt mult mai prietenoși decât ai crede – și, în ciuda denumirii, nu sunt nici măcar anghile.

Contrar credinței populare, anghila-lup (Anarrhichthys ocellatus) aparține familiei peștilor-lup, deși acest specimen are o lungime mult mai mare decât rudele sale.

Și, spre deosebire de verii săi, anghila-lup trăiește printr-o zonă vastă din Oceanul Pacific, din nordul Californiei și Marea Bering până la Marea Japoniei.

Acest gigant blând nu este ceea ce par a fi. Cu o față tulburătoare și un corp musculos, anghila-lup seamănă cu bestiile din poveștile marinarilor de odinioară.

Cu toate acestea, în realitate, își folosește abilitățile pentru a mânca doar nevertebrate și rareori mușcă înotători umani.

Deși se de obicei trăiește la adăpostul recifelor de corali sau al peșterilor, trebuie să iasă în larg pentru a se hrăni. În plus, la începuturile vieții, puii își petrec cea mai mare parte a timpului în ape deschise, lipsiți de protecție.

La maturitate, peștii se aventurează atât în ape mai puțin adânci, cât și până la 225 de metri adâncime.

Anghila-lup
Anghila-lup nu are un aspect prea prietenos. Foto: Tiare Boyes

Puii pot fi recunoscuți cu ușurință după nuanța portocalie strălucitoare a corpului. Pe măsură ce aceștia înaintează în vârstă, culoarea se estompează, iar la maturitate animalul capătă o nuanță de gri.

Anghila-lup poate trăi până la 25 de ani.

Viața de familie înduioșătoare a acestei creaturi monstruoase

Acest pește uriaș are obiceiuri de reproducere la fel de impresionante ca instinctele sale naturale de supraviețuire.

Anghila-lup nu numai că este monogamă, dar ambii parteneri au grijă de pui. Femela depune până la 10.000 de ouă odată, începând de la vârsta de șapte ani. Apoi, femela își înfășoară corpul în jurul ouălor, în timp ce masculul își înfășoară corpul în jurul femelei.

Anghila-lup 01
Foto: Field and Stream

Femela se zbate periodic pentru a face apa bogată în oxigen să pătrundă la ouă. După patru luni, puii de anghilă-lup eclozează și sunt gata să se înfrupte.

Din fericire pentru oameni, fețele lor intimidante și mușcăturile explozive reprezintă rareori o amenințare.

„Fălcile lor sunt foarte puternice și dacă le-ai băga degetul în gură ai regreta. Dar sunt foarte lenți. Acest pește are aspect răutăcios, dar temperamentul lui este total opus”, spune Scott Reid, de la Acvariul din Monterey Bay, SUA.

La fel ca un șarpe, anghila-lup își folosește corpul pentru a se propulsa înainte, curbându-și corpul în formă de S.

Se ascund de prădători în peșteri

În primele momente de viață, puii se hrănesc cu zooplancton în timp ce plutesc în derivă pe curenții oceanici. Însă vânătoarea activă, cu fălcile și caninii, începe la doar câteva zile de la eclozare.

Anghila-lup vânează nevertebrate cu carapace tare, precum crabii și aricii de mare. După ce le prinde, le strânge cu fălcile pentru a distruge cochiliile și înghite animalele întregi.

Anghilele-lup sunt niște animale vorace, dar și cei care le vânează sunt la fel de înfometați.

Anghila-lup 03
Foto: BC Local News

Ca să nu atragă prădătorii, anghila-lup stă ascunsă în mare parte din timp, dar nu toți prădătorii sunt păcăliți. Focile din nordul Californiei au fost observate strecurându-se în peșterile unde se ascund anghilele și smulgându-le de acolo fără ezitare.

La rândul lor, puii sunt adesea înghițiți de o varietate de prădători în timp ce plutesc în derivă.

Cu toate acestea, cel mai mare pericol la adresa anghilei-lup este omul. Acești pești sunt prinși adesea în capcane pentru pești și plase pentru crabi, iar viața lor este amenințată și de factorii poluanți din ocean.

Din fericire, specialiștii în conservare au constatat că populația la nivel global este stabilă, cel puțin pentru moment.


Articol interesant? Dă-l mai departe!

Citește în continuare

Lasă un comentariu