Traseul unei nave romane de acum 2.000 de ani s-a încheiat pe fundul Lacului Neuchâtel. Dar ceea ce au găsit scafandrii acolo nu seamănă deloc cu o epavă obișnuită.
În loc de cioburi risipite, au dat peste o încărcătură aproape intactă, ca și cum marfa ar fi fost așezată cu grijă cu o clipă înainte ca barca să se scufunde. Totul a început în noiembrie 2024, când fotografiile aeriene folosite pentru monitorizarea fundului lacului au scos la iveală o anomalie.
Câteva luni mai târziu, în martie 2025, o primă campanie subacvatică a confirmat amploarea a ceea ce zăcea acolo: o navă datată între anii 20 și 50 d.Hr., cu o marfă pe care autoritățile din cantonul Neuchâtel o numesc deja unică în Elveția și în apele interioare de la nord de Alpi.
Cercetătorii conduși de Oficiul Cantonal de Arheologie, alături de Fundația Octopus și Serviciul Arheologic al statului Fribourg, nu s-au grăbit să scoată totul la suprafață.
Au procedat altfel: fiecare obiect a fost documentat și cartografiat exact pe poziția în care se afla pe fundul lacului, apoi ridicat cu grijă. Motivul? Materialele fragile, odată expuse curenților sau traficului naval, se pot deteriora în câteva momente.
Iar riscul jafurilor sau al ancorării ambarcațiunilor de agrement este real.
Marfa neobișnuită: de la veselă la o căruță romană
Ce au scos la lumină? Sute de piese de veselă – farfurii, cești, platouri și boluri – fabricate pe Platoul Elvețian, majoritatea intacte după două milenii. Alături de ele, amfore care au transportat ulei de măsline din Spania, o dovadă că rețeaua comercială se întindea mult dincolo de regiune.
Au mai fost găsite unelte și ustensile de bord, obiecte mărunte din viața de zi cu zi a echipajului. Adevărata surpriză a venit însă de sub nămol: fragmente de hamuri și o căruță, inclusiv roți despre care experții spun că sunt singurele piese romane de acest fel păstrate în Elveția.
Prezența lor pe o epavă acvatică este extraordinară. Nu e vorba de transport strict pe apă. Marfa părea să fi trecut de pe lac pe uscat și invers, fiind încărcată pe căruțe la un moment dat, de-a lungul unui drum care lega așezări precum vechiul Eburodunum – astăzi Yverdon-les-Bains.
Glaivele care schimbă ipotezele arheologilor
Dar ceea ce a schimbat complet interpretarea arheologilor a fost găsirea mai multor glaive, sabii romane. Alături de veselă și ulei de măsline, armele nu par să aibă ce căuta într-un transport comercial obișnuit.
Ipoteza de lucru a autorităților: nava era o ambarcațiune civilă, dar care beneficia de o escortă înarmată. Nu e o navă de război, ci un indiciu că această rută lacustră transporta bunuri suficient de valoroase – sau suficient de expuse – pentru a merita protejată.
Urgența salvării a fost dictată de eroziunea fundului lacului și de pericolul jefuirii. De aceea, obiectele cele mai fragile au fost recuperate imediat după documentare, în loc să fie lăsate să se degradeze.
Fiecare piesă va trece acum printr-un proces de conservare și restaurare, înainte ca studiile să poată dezvălui cum funcționau atelierele, rețelele comerciale și circulația bunurilor în perioada romană timpurie.
Iar publicul le va putea vedea la Laténium, parcul arheologic și muzeul din Neuchâtel, acolo unde contextul contează la fel de mult ca obiectele în sine.
