Cercetătorii au gâdilat maimuțe ca să le audă râsul. Nu e o glumă, ci o metodă științifică neobișnuită prin care oamenii de știință au vrut să înțeleagă ce ne diferențiază de rudele noastre cele mai apropiate.

Răspunsul pe care l-au găsit ne plasează într-o poziție cu totul specială: suntem, se pare, maeștrii râsului. Studiul, publicat în revista Communications Biology, a fost condus de Chiara De Gregorio, cercetătoare la Universitatea din Warwick.

În loc să observe primatele în sălbăticie, echipa a apelat la o tehnică directă: au gâdilat 13 pui de urangutani, gorile, bonobo și cimpanzei aflați în captivitate. Alături de ei, patru copii au fost supuși aceleiași experiențe.

Cercetătorii au exclus subiecții adulți, presupunând că presiunile sociale le modifică mai puțin râsul celor mici.

Diferența fundamentală între râsul uman și cel al primatelor

Rezultatele au scos la iveală o diferență fundamentală. Oamenii pot trece cu lejeritate de la un chicotit abia auzit la un hohot zgomotos, ajustând ritmul după context. Maimuțele, în schimb, rămân fidele unor modele și ritmuri constante, fără aceeași flexibilitate.

„Putem avea un râs discret și politicos în fața Reginei Angliei, iar apoi, când suntem la pub cu prietenii, să râdem într-un mod complet diferit. Putem chiar să râdem astfel încât să-i transmitem celeilalte persoane că, de fapt, gluma ei nu ni s-a părut amuzantă”, a explicat De Gregorio.

Când au fost gâdilați, toți participanții, indiferent de specie, au râs într-un ritm regulat, fiecare izbucnire fiind separată de pauze aproape egale. În timpul jocului, însă, ritmul devenea mai neregulat, probabil din cauza mișcării.

Autorii studiului consideră că râsul provocat prin gâdilat oferă cea mai autentică imagine asupra ritmului natural al fiecărei specii și reprezintă o fereastră spre modificările evolutive suferite de sistemul fonator și respirator al hominizilor.

Evoluția flexibilității vocale și indicii pentru limbaj

Analiza a mai arătat că oamenii râd, în general, mai rapid decât celelalte primate și sunt singura specie care își modifică viteza râsului în funcție de situație – mai repede când sunt gâdilați, mai lent în timpul jocului.

Cimpanzeii și bonobo, cele mai apropiate rude ale noastre, au avut un ritm mai rapid decât gorilele și urangutanii. Acest lucru sugerează că flexibilitatea vocală a crescut pe parcursul evoluției. Râsul, subliniază cercetătorii, transmite mult mai mult decât simplul mesaj că cineva se distrează.

El este o parte extrem de importantă a comunicării umane, iar diferențele descoperite oferă indicii valoroase despre evoluția controlului vocal care a făcut posibil, în cele din urmă, limbajul.

Deși studiul a inclus un număr redus de participanți și va necesita confirmări suplimentare, concluziile sugerează că felul în care râdem spune mai multe despre noi decât am crezut vreodată.