Un șobolan flămând alege să-și elibereze partenerul înainte de a atinge o bucată de ciocolată. S-a întâmplat într-un experiment din 2011 care a stârnit un val de întrebări.
Cercetătorii au văzut atunci cum un rozător, aflat în fața unei alegeri clare, a deschis ușa compartimentului în care era închis un companion cunoscut, apoi a împărțit mâncarea cu acesta.
Gestul a părut atât de uman încât a declanșat o dezbatere aprinsă: este cu adevărat empatie sau doar o reacție instinctuală?
Cinci caracteristici pentru a defini empatia
O echipă coordonată de profesorul Albert Newen, de la Ruhr University Bochum, a încercat să tranșeze disputa.
În loc să răspundă cu un simplu „da” sau „nu”, cercetătoarea Maja Griem, coautoare a studiului publicat în revista Biological Reviews, a sintetizat dilema: „Ce altceva ar putea demonstra mai clar că aici intervine empatia? ”.
Totuși, oamenii au tendința de a proiecta propriile emoții asupra animalelor, iar evaluarea riguroasă cere dovezi obiective, nu intuiții. Pentru a clarifica, specialiștii au construit un model care definește empatia prin cinci caracteristici esențiale.
Prima vizează capacitatea de a recunoaște emoțiile altui individ. A doua, de a înțelege situația concretă în care se află acesta. A treia privește accesul la stările mintale complexe ale celuilalt – ceea ce depășește simpla percepție a emoțiilor.
Urmează două trăsături comportamentale: flexibilitatea reacției (nu doar un reflex fix) și orientarea acțiunii spre binele celuilalt, nu spre un câștig propriu.
Empatia rozătoarelor: cât de mult și în ce fel?
Aplicând acest sistem, echipa lui Newen a comparat maimuțele antropoide, șobolanii și șoarecii, câinii și lupii, dar și corvidele. Rezultatele arată că șobolanii recunosc emoțiile și situația altor rozătoare la un nivel moderat.
În schimb, înțelegerea stărilor mintale subtile le scapă aproape complet. Comportamentul lor este însă remarcabil de flexibil, iar acțiunile sunt doar parțial orientate spre celălalt – nu întotdeauna dedicate exclusiv nevoii partenerului.
Concluzia lui Newen aduce o nuanță importantă: gestul spectaculos al șobolanului care eliberează și împarte hrana reprezintă o formă de empatie, dar nu aceeași cu cea umană. Lipsa sensibilității față de stările mintale complexe face diferența.
„Putem descrie mult mai precis tipul și nivelul de empatie pe care îl manifestă”, spune cercetătorul. Astfel, vechea întrebare dacă șobolanii simt sau nu empatie cedează locul unei explorări mai fine: cât de mult, în ce fel și în ce contexte.
