Un schelet vechi de aproape 190 de milioane de ani, descoperit în vestul Indiei, rescrie povestea primilor giganți ai planetei.
Dinozaurul, botezat Ceratocaudia antiqua, nu era un uriaș – măsura doar 7 metri – dar aparținea aceleiași familii care avea să producă cele mai mari creaturi terestre din istorie.
Verișorul pitic al lui Diplodocus și Brachiosaurus schimbă acum tot ce credeam despre momentul în care sauropodele au început să cucerească Pământul. Fosila a fost scoasă la lumină în Bazinul Kachchh, din Gujarat, în rocile Formațiunii Kaladongar.
Cercetătorii de la Institutul Indian de Tehnologie din Bombay au recuperat dintr-un singur sit nu mai puțin de 181 de fragmente fosile. Colecția cuprinde vertebre, coaste, oase ale membrelor anterioare și elemente ale membrelor posterioare – toate provenind, cred specialiștii, de la același individ.
Rămășițele sunt păstrate acum la Laboratorul de Paleontologie a Vertebratelor din cadrul Departamentului de Științe ale Pământului al institutului, în Mumbai.
Neosauropodele erau deja globale acum 190 de milioane de ani
Vârsta exactă a rocilor care au încapsulat oasele nu poate fi stabilită cu precizie, însă intervalul este cuprins între etapa Pliensbachiană a Jurasicului timpuriu și etapa Bajociană a Jurasicului mijlociu.
Oamenii de știință estimează că dinozaurul ar fi putut trăi acum aproximativ 190 de milioane de ani. Orice specimen din această perioadă este o adevărată comoară, deoarece fosilele de neosauropode timpurii sunt extrem de rare, iar cele descoperite sunt adesea incomplete și greu de datat.
Până acum, istoria timpurie a acestui grup a rămas un teren al disputelor, din cauza descoperirilor limitate, a conservării proaste și a golurilor din registrul geologic. Ceratocaudia antiqua adaugă o piesă crucială la puzzle.
Analiza filogenetică realizată de echipa indiană o plasează în ramura Macronaria, un subgrup al Neosauropoda care mai târziu avea să includă numeroși dinozauri de talie mare. Pe lângă specia indiană, cercetătorii au studiat și doi dinozauri chinezi – Dashanpusaurus dongi și Yuzhoulong qurenensis.
Împreună, aceste trei descoperiri indică ceva remarcabil: neosauropodele aveau deja o răspândire globală înainte de etapa Bajociană, cu mult înainte ca ele să devină faimoase pentru dimensiunile lor colosale.
Coada unui sauropod timpuriu: armă sau simplu balans?
Un alt detaliu fascinant privește coada acestui sauropod timpuriu. Folosind reconstrucția digitală, cercetătorii au modelat mușchii cozii și au comparat mișcările cu cele ale crocodililor și șopârlelor moderne.
Rezultatele arată că Ceratocaudia antiqua își ținea coada în poziție orizontală și o putea balansa dintr-o parte în alta.
Concluzia e surprinzătoare: chiar și fără adaptări specializate, precum coada-bici a flagellicaudatelor, acest dinozaur ar fi putut folosi coada ca un mijloc de descurajare moderat împotriva prădătorilor.
Studiul, publicat în „Journal of Vertebrate Paleontology”, demonstrează că și cei mai vechi sauropode aveau deja strategii de supraviețuire ingenioase în ecosistemele jurasice.
