Nu toți cei care trăiesc o sută de ani au aceleași secrete. Un studiu recent demonstrat că, dincolo de obiceiurile sănătoase și de zestrea genetică, există un semn distinctiv ascuns în sângele lor – un profil chimic care nu seamănă deloc cu îmbătrânirea obișnuită.

Ce au descoperit cercetătorii?

Cercetătorii de la Boston University au analizat probele serice a 213 persoane, dintre care 70 de centenari, copiii lor și un grup martor.

Au măsurat aproximativ 1.495 de molecule mici și, folosind un algoritm de învățare automată – un așa-numit ceas metabolomic – au descoperit ceva remarcabil: centenarii au niveluri neobișnuit de ridicate de acizi biliari, atât primari cât și secundari, și păstrează în mod optim mai mulți steroizi.

Aceste tipare metabolice nu doar că diferă de cele ale îmbătrânirii tipice, ci sunt direct corelate cu un risc mai scăzut de deces. Până acum, mecanismele metabolice din spatele longevității extreme rămâneau neclare.

Se știa că genetica poate contribui cu până la jumătate din această capacitate, iar alimentația pe bază de plante, mișcarea naturală și relațiile sociale puternice joacă un rol esențial. Dar adevărata pânză de elemente chimice din sânge abia acum începe să se deslușească.

Studiul, publicat în revista GeroScience, arată o corelație stabilă între acest profil metabolic și supraviețuirea prelungită.

Speranța unor tratamente personalizate

Descoperirea deschide o direcție nouă: căile biologice care implică acizii biliari, metaboliții florei intestinale sau stresul oxidativ devin ținte terapeutice promițătoare.

Oamenii de știință speră ca, pe termen lung, acești biomarkeri să fie folosiți nu doar pentru a monitoriza declinul legat de vârstă, ci și pentru a evalua răspunsul la diverse intervenții.

Scopul final este de a traduce aceste date în teste clinice și tratamente sigure, care să ajute populația generală să îmbătrânească mai activ, mai sănătos și autonom. Până atunci, sângele centenarilor rămâne un martor tăcut al unei enigme pe care știința abia începe să o decodeze.