Un sarcofag de piatră a stat nederanjat aproape 1.500 de ani, ascuns sub centrul istoric al orașului Cavtat, pe coasta Croației.
Descoperirea a avut loc în vechea necropolă a Epidaurului, o fostă colonie romană, iar arheologii nu au putut să creadă ce vedeau: sigiliul original din mortar de var era încă intact. Situl arheologic Zorina 8 a scos la lumină un cimitir întreg, cu mai multe tipuri de înmormântări.
Însă un mormânt a atras imediat atenția cercetătorilor.
Era un sicriu masiv, de tip salonitan, datând din perioada cuprinsă între secolele al IV-lea și al VI-lea d.Hr. Aflat la aproximativ trei metri adâncime și cântărind în jur de cinci tone, acesta este unul dintre puținele morminte din perioada romană târzie descoperite în Croația care au rămas complet sigilate de-a lungul secolelor.
Ce dezvăluie un mormânt neatins de pradă?
Chiar și urmele mortarului de var cu care fusese închis capacul erau încă vizibile. Un semn clar că nimeni nu mai intrase acolo din antichitate. Când echipa a ridicat cu grijă capacul, a confirmat că monumentul conținea rămășițele unui singur individ, îngropat ca înmormântare primară.
Scheletul era slab conservat, fragil și fragmentat, atât de degradat încât o examinare inițială nu a putet stabili nici vârsta, nici sexul persoanei. Totuși, faptul că mormântul nu fusese niciodată deranjat face această descoperire excepțională.
Pentru Muzele și Galeriile din Konavle, care supervizează situl, aceasta este una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din ultimii ani în Croația. Oferă o fereastră rară spre trecut, neatinsă de intervenții ulterioare.
Operațiunea de mutare a unui colos de piatră
Arheologii au recuperat din interior depozite organice și alte materiale asociate. Alături de probe din mortarul original folosit la sigilare, toate au fost colectate respectând protocoale stricte privind lanțul de custodie.
Acum, în laborator, vor fi supuse unor analize complexe: datare, spectrometrie și studii micromorfologice.
Scopul este de a caracteriza rămășițele biologice și orice materiale funerare, în speranța de a obține informații noi despre obiceiurile funerare și viața de zi cu zi din ultimele secole ale dominației romane în regiune.
Mutarea monumentului a necesitat o operațiune delicată și meticulos planificată. Conservatorul-restaurator Siniša Bizjak a coordonat întregul proces, alături de sculptorul Tomislav Šalov și o echipă de specialiști.
Mai întâi au îndepărtat cu grijă capacul masiv de piatră, apoi au ridicat și transportat sarcofagul de cinci tone fără să-i compromită integritatea structurală. Fiecare etapă a fost gândită pentru a minimiza riscul de deteriorare și a păstra intact acest martor al unei lumi dispărute.
