La 24 ianuarie 1975, cu câteva luni înainte ca Apollo și Soyuz să facă istorie printr-o strângere de mână pe orbită, sovieticii au tras în secret cu un tun montat pe o stație spațială. Stația Salyut 3, rămasă fără echipaj, a devenit pentru câteva clipe o platformă de tragere.

Arma era un automat de calibrul 23 mm, preluat de pe un bombardier supersonic Tupolev Tu-22 și adaptat pentru vidul cosmic. Nimeni nu trebuia să afle. Testul fusese autorizat în ianuarie 1975, iar existența lui a rămas ascunsă decenii întregi.

Doar zvonuri vagi legau stațiile Salyut de povești despre arme secrete. Când detaliile au ieșit la iveală, imaginea idilică a cooperării spațiale dintre superputeri s-a umplut de umbre.

Miza reală nu era cercetarea pașnică, ci teama că adversarul ar putea ataca sateliții sau prelua controlul asupra unei stații.

Reculul în vid: o problemă greu de controlat

Problemele tehnice păreau însă de netrecut. Tunul era fix – întreaga stație, care cântărea aproximativ 20 de tone, trebuia rotită pentru a fi orientată spre țintă. În lipsa gravitației, reculul nu se disipa normal.

La fiecare foc, energia degajată amenința să împingă stația pe o traiectorie imprevizibilă sau să o pună într-o rotație greu de controlat. Operatorii de la sol au încercat să compenseze prin pornirea simultană a motoarelor de orientare. Chiar și așa, Salyut 3 s-a destabilizat vizibil.

Singurele focuri de armă trase în spațiu

Din punct de vedere tehnic, testul a fost catalogat drept un succes. Dar în termeni militari, utilitatea armei s-a dovedit aproape nulă. Nu putea fi folosită împotriva sateliților aflați la distanță, raza de acțiune fiind insuficientă. Nu putea fi operată în timp ce echipajul se afla la bord.

Iar orientarea lentă a întregii stații o făcea inutilă în fața unor ținte rapide. Cei care l-au analizat ulterior cred că scopul real nu era distrugerea, ci descurajarea: un potențial adversar care ar fi încercat să abordeze sau să captureze stația s-ar fi gândit de două ori.

Până astăzi, aceste focuri rămân singurele trase vreodată cu o armă în spațiu. Legendele despre stații spațiale sovietice înarmate au circulat ani la rând, alimentând temerile unei curse a înarmării pe orbită.

Istoricii privesc însă altfel episodul – mai degrabă o demonstrație tehnologică, un experiment izolat, decât o componentă reală a unui arsenal orbital. Rămâne speranța ca acele proiectile să fi fost și ultimele care au străpuns liniștea spațiului.