Istoria l-a transformat pe Ștefan cel Mare într-o icoană fără pată. Adevărul este că domnitorul Moldovei a fost un vulcan cu sânge rece pe câmpul de luptă și cu foc nestins în alcov.
În spatele celor șapte biserici ridicate ca mulțumire pentru biruințe, se ascunde un om care a trăit cu patimi pe măsura puterii sale. Istoricii nu se înțeleg nici astăzi asupra numărului exact de soții.
Consensul spulberă imaginea austeră: patru femei i-au purtat numele – Marușca, Evdochia de Kiev, Maria de Mangop și Maria Voichița. Prima dintre ele, o simplă femeie de neam necunoscut, a fost umbra dintre două lumi: pentru unii, doar o concubină cu noroc; pentru alții, o soție uitată de cronicari.
Cert este că din trupul ei a venit pe lume Alexandru, primul fiu al voievodului.
Când alianțele se transformă în umilințe
Următoarele două căsătorii au fost arme politice. În 1463, o prințesă ruteană, Evdochia de Kiev, a pecetluit alianțele nordice ale Moldovei. Patru ani mai târziu, în timp ce el bătea câmpiile de luptă, ea și-a dat sufletul. Moartea ei a rămas învăluită în tăcere.
A venit apoi rândul Mariei de Mangop. Sânge de împărat bizantin îi curgea prin vene – o avere de prestigiu pentru orice curte creștină. Dar Ștefan nu s-a mulțumit cu strălucirea nevestei. Infidelitățile lui fățișe au transformat mariajul într-o caravană de umilințe.
Răceala dintre soți s-a tot adâncit. Scandalul a izbucnit cu adevărat când, în 1480, i-a adus acasă pe Maria Voichița, fiica domnitorului muntean Radu cel Frumos. Fata venise ca prizonieră de război, după o campanie în Țara Românească.
Ștefan s-a îndrăgostit de ea pe când era încă însurat cu Maria de Mangop. Curtea a fremătat, dar voievodul n-a ținut cont de nimic.
Câți copii nelegitimi a avut Ștefan cel Mare?
În afara căsătoriilor, poveștile de amor au fost și mai sălbatice. Cronicile au păstrat numele a două ibovnice cu certitudine istorică. Călțuna din Brăila era o femeie măritată. Din întâlnirea lor, cât de întâmplătoare a fost, s-a născut un fiu, Mircea.
O scrisoare din acea vreme, scrisă de brăileni și publicată de istoricul Ion Bogdan, îl apostrofează dur pe domn: „Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creieri de-ți prăpădești cerneala și hârtia pentru un copil de curvă, fiul Călțunei, și zici că-ți este fiu”.
Maria din Hârlău, o pescăriță, i-a dăruit lui Ștefan pe Petru Rareș – unul dintre cei mai străluciți domni ai Moldovei. Niciun act de căsătorie nu leagă numele lor. Câte copii nelegitimi a lăsat voievodul în urmă? Zeci, poate sute, spun legendele.
În Evul Mediu moldovean, copiii din flori nu erau o rușine ireparabilă. Succesiunea la tron nu făcea diferențe stricte între fiii legitimi și cei nelegitimi, atâta timp cât mama putea dovedi „os domnesc”.
După moartea lui Ștefan, mai mulți pretendenți la domnie și-au justificat dreptul invocând tocmai această paternitate.
