fbpx

5 lucruri proiectate inițial pentru cu totul alte scopuri

Invențiile necesită mult timp și efort, nopți nedormite și o concentrare nebunească. După toate eforturile riguroase, cel mai dezamăgitor este să vezi că munca ta nu folosește nimănui.

Cu toate acestea, unele invenții ratate își găsesc în timp o nouă întrebuințare. Îți prezentăm o listă cu cinci astfel de invenții, care au fost destinate inițial unor scopuri total diferite de cele pe care îl îndeplinesc azi.

1. Drujba a fost inventată pentru a ajuta la nașteri

Osteotom sau drujbă medicală, instrument folosit la secționarea oaselor. Foto: Wikimedia

În secolul XVIII, doi doctori scoțieni au inventat prototipul drujbei moderne. Acest prototip fusese destinat să devină un instrument chirurgical care să ajute în cazul nașterilor dificile. 

Niciun om întreg la cap nu ar asocia o drujbă cu nașterile, însă scopul inițial al acestor unelte era să ajute la aducerea pe lume a copiilor. Un dispozitiv similar, cunoscut drept osteotom („tăietor de oase”), a fost inventat în 1830 de către ortopedul german Bernhard Heine.

Acesta este motivul pentru care originea invenției drujbei este atât de controversată. James Jeffray și John Atkin au proiectat în jurul anului 1785 prototipul drujbei pe care o știm astăzi, un fierăstrău care tăia cu partea sa concavă.

Inițial, instrumentul avea să fie folosit pentru pentru tăierea și înlăturarea oaselor bolnave. De asemenea, ideea a fost ilustrată în cartea lui John Aitken, „Principii ale moșitului”,  în 1786. Aplicația chirurgicală a drujbelor a fost acceptată în cea mai mare parte a secolului XIX.

Unul dintre primele modele de drujbă (stânga) și o drujbă electrică (dreapta). Foto: Wikimedia, Pixabay

Drujbele au început să fie folosite în industria lemnului abia în secolul XX. Unul dintre primele brevete pentru drujbă i-a fost oferit lui Samuel Bens în 1905.

Articolul continuă mai jos

Abonează-te gratuit la newsletter și vei primi zilnic pe email cele mai interesante articole, filme și recomandări!

Click pentru abonare ▸

Fii fără grijă, nu facem spam.

Bens a declarat că drujba putea fi foarte eficientă la tăierea coniferelor uriașe. În 1926, Andreas Stihl a fabricat prima drujbă electrică, după care, în 1929, a creat drujba cu benzină.

2. Primii pantofi cu toc au fost creați pentru bărbați

Tocurile înalte au fost proiectate de cavaleriștii persani pentru a-și păstra echilibrul în timp ce lansau săgeți. Mai târziu, în Europa secolului XVII, tocurile erau purtate de nobili ca semn al statutului lor social. În cele din urmă, au devenit parte a modei pentru femei. 

Tocurile își au originea în secolul X, când persanii purtau pantofi speciali în timp călăreau. Tocurile ajutau la menținerea echilibrului în timpul călăritului și lansării săgeților.

Primii pantofi cu tocuri au fost purtați de călăreți. Foto: BBC, Wikimedia

Modelul tocurilor cu care suntem familiarizați azi a fost introdus în Europa în secolul XVII, de către ambasada persană a șahului Abbas I. Tocurile înalte au devenit un simbol al clasei și statutului. Fețele regale, printre care și Ludovic al XIV-lea al Franței, au început să le poarte.

Autoritățile alocau o anumită mărime a tocului, pe baza statutului social. Mărimea tocurilor era de 1.3 centimetri pentru oamenii de rând, 2.5 centimetri pentru burghezi, 3.8 centimetri pentru cavaleri, 5 centimetri pentru nobili și 6.3 centimetri pentru prinți.

Femeile au preluat imediat moda tocurilor, însă cele pentru femei erau mai subțiri și mai ascuțite decât tocurile pentru bărbați. După Revoluția Franceză, în deceniul nouă al secolului XVIII, tocurile au devenit populare ca element al modei pentru femei.

Apoi, odată cu inventarea mașinii de cusut și apariția altor tehnologii, rata de producție a tocurilor a crescut. Reclamele din timpul celor două războaie mondiale au contribuit la formarea imaginii tocurilor până în ziua de azi.

3. Primele folii cu bule de aer erau folosite ca tapet

Primele folii cu bule de aer au fost proiectate ca tapet, însă nu au avut succes comercial. Foto: Wikimedia

Foliile cu bule de aer au fost inventate în 1957, drept tapet. Cum nu s-au vândut prea bine, au fost vândute drept izolator pentru sere, până când, în cele din urmă, au devenit material de împachetat.

Foliile cu aer sunt foarte folosite la împachetare și, uneori, pot avea un efect terapeutic. Cum, nu cunoști pe nimeni care să spargă obsesiv bulele?

Sunt un fel de pernă pentru obiectele fragile care nu rezistă la șocuri și se sparg cu ușurință. Prima folie cu bule de aer a fost creată în 1957 de inginerii Alfred Fielding și Marc Chavannes, din New Jersey.

Designul lor era compus din două perdele de duș cusute laolaltă, ceea ce ducea la crearea unor mici bule de aer. Cei doi au încercat să-și vândă invenția drept tapet, însă fără succes.

Spargerea bulelor are efect terapeutic. Foto: Pixabay

Apoi, au încercat să introducă invenția pe piață drept izolator pentru sere și, în cele din urmă, au descoperit că produsul putea fi foarte folositor în industria de împachetare.

Unul dintre primii lor clienți a fost IBM, care folosea foliile pentru a proteja computerele IBM 1401 atunci când erau transportate. Spargerea bulelor de aer poate fi foarte relaxantă și poate îndepărta stresul. De fapt, unele companii au „birouri antistres”, pline cu folii cu bule de aer pe care angajații nervoși le pot sparge pentru a se calma.

4. Botoxul, creat pentru a trata spasmele musculare

Botoxul a fost inventat pentru a trata spasmele musculare. Abia în 1987 doctorul Alistair Carruthers și soția lui, Jean, au descoperit beneficiile cosmetice ale botoxului. 

Toxina botulinică – sau botoxul – este o neurotoxină responsabilă de boala numită botulism. Toxina este produsă în mod natural de o bacterie numită Clostridium botulinum. Poate paraliza mușchii faciali, ceea ce cauzează riduri.

Tratament cu botox (stânga), descoperit de Jean și Alistair Carruthers (dreapta). Foto: Business Insider

În 1980, Alan Scott a început să producă toxină botulinică în laboratorul său din California pentru a trata pacienții care sufereau de strabism. După ce substanța a început să devină greu de procurat în 1986, pacienții au început să călătorească în Canada pentru a fi tratați.

În 1987, doctorul Alistair Carruthers, din Vancouver, a descoperit că botoxul avea întrebuințări cosmetice, după ce o pacientă i-a cerut să-i injecteze botox în frunte, deoarece astfel îi dispăreau ridurile.

5. Alfabetul Braille a fost inventat ca „scris de noapte” pentru soldați

Braille a fost inventat pentru a fi folosit ca „scris de noapte” de soldații francezi. Sistemul Braille a fost modificat în 1824, pentru a putea fi folosit de persoanele cu deficiențe de vedere.

Napoleon a vrut să creeze un sistem care să le permită soldaților francezi să comunice unul cu altul pe timp de noapte fără să scoată niciun sunet. Charles Barbier, căpitan în armata franceză, a inventat un cod militar cunoscut drept „scris de noapte”.

Sistemul era alcătuit din 12 puncte protuberante, care codificau 36 de sunete diferite. Sistemul s-a dovedit a fi prea greu de înțeles, motiv pentru care armata l-a respins în cele din urmă.

Însă, în 1821, când a vizitat Institutul Regal pentru Orbi, Charles Barbier i-a prezentat „scrisul de noapte” lui Louis Braille. Acesta din urmă a identificat două erori în sistem.

În primul rând, punctele reprezentau numai sunete și nu ortografierea cuvintelor. În al doilea rând, degetul nu putea să cuprindă toate cele 12 puncte fără să se miște.

Braille a sugerat ca punctele să fie reduse la șase și să se aloce anumite tipare literelor alfabetului. Ideile lui au fost luate în considerare și au fost făcute diferite modificări, care au avut până la urmă drept rezultat un sistem de scriere independent pentru orbi.


Distribuie articolul:

Citește în continuare

>