5 curiozități despre Napoleon Bonaparte, omul care a schimbat fața Europei

Napoleon Bonapare este unul dintre numele mari ale istoriei. Toată lumea a auzit de acest militar desăvârșit, însă există unele curiozități despre Napoleon Bonaparte pe care, probabil, nu le-ai mai întâlnit până acum.

Napoleon Bonaparte se află pe lista scurtă a personalităților care au dat naștere epocii moderne. Până la încoronarea lui ca împărat, la 18 mai 1804, acest bărbat a trecut de la statutul de ofițer de artilerie cu grad inferior la cel de deținător al unei puteri mari mari decât a oricărui lider european de la epoca Imperiului Roman și până atunci.

Domnia sa a schimbat în mod dramatic politica europeană, de la legile înscrise în Codul Napoleonian și până la partea carosabilului pe care ne conducem azi mașinile.

Înainte de Napoleon, lumea arăta într-un fel; după Napoleon, mersul lucrurilor s-a schimbat ireversibil. Când ai o asemenea influență, generații de cărturari își dedică întreaga carieră studierii fiecărui detaliu al vieții tale.

În mod inevitabil, unii dintre acești cercetători vor găsi și curiozități despre Napoleon Bonaparte (imaginează-ți un grup de savanți de la Sorbona care îți citesc jurnalul), detalii care nu se potrivesc cu imaginea de mare cuceritor.

De fapt, unele dintre ele sunt de-a dreptul bizare.

Iată prima mențiune interesantă de pe lista noastră de curiozități despre Napoleon Bonaparte. Cu aproximativ un an înainte de lovitura de stat care avea să-l instaleze drept dictator, Napoleon și-a canalizat frustrările spre scrierea unui roman de dragoste.

Cartea, intitulată „Clisson și Eugenie”, care a apărut și în România în urmă cu câțiva ani, spune povestea unui ofițer care se îndrăgostește și se căsătorește cu fata visurilor sale.

Însă ofițerul este chemat la datorie, așa că pleacă pe front. Cât timp este plecat, soția lui îl înșală cu un prieten, determinându-l să moară ca un erou, în luptă.

Cartea a fost publicată în întregime numai după moartea lui Napoleon, însă anumite secțiuni din opera originală lipsesc.

Mulți oameni au probleme când trebuie să fredoneze un cântec, însă atunci când ești liderul absolut al Franței, poți să-i scoți din minți liniștit pe toți ceilalți cu fredonatul tău aiurea, pentru că nimeni n-o să aibă curajul să-ți spună să te oprești.

Napoleon avea o combinație mortală de obiceiuri proaste: pe lângă faptul că era afon, mai și fredona în mod compulsiv. Ori de câte ori era agitat, începea să murmure câte un cântec. Iată ce spunea o prietenă a lui Napoleon, Betsy Balcombe:

„Începea să fredoneze aria, devenea distrat și, ridicându-se din scaun, se plimba prin cameră, în ritmul cântecului. De fapt, vocea lui era lipsită de muzicalitate și nu cred că avea ureche muzicală; nici cu această ocazie și nici în alte ocazii în care fredona nu am reușit să-mi dau seama ce melodie cânta.”

Napoleon Bonaparte a fost un general priceput și are reputația de a fi fost un geniu pe câmpul de luptă. Însă, ca multe alte „genii”, Napoleon folosea subterfugii. Pe românește, „trișa de rupea”.

Instinctul său de a găsi punctele slabe ale inamicului și de a exploata orice avantaj nu prea i-a folosit în exilul de pe Elba. Acolo, instinctul acesta s-a transformat în trișat cronic la partidele de cărți pe care le juca.

Iată ce spunea o doamnă care l-a cunoscut:

„Când pierdea la cărți, Napoleon începea să trișeze fără scrupule și toți încercau să-i facă pe plac cu toată grația de care erau capabili, în afară de mama lui, care îi spunea cu un ton hotărât: Napoleon, trișezi!”

Când partida de cărți se încingea, Napoleon lua banii de pe masă și îi băga în buzunar. De obicei, a doua zi îi dădea valetului său ca să-i returneze celorlalți jucători și programa o nouă partidă de cărți pentru aceeași seară.

Imaginea lui Napoleon n-ar fi completă fără celebra sa postură cu mâna în buzunar. Imaginea această este celebră. Nu este vorba de vreo idee artistică – generalul își ținea adeseori mâna în buzunar.

Napoleon avea degete mici și era neobișnuit de vanitos în legătură cu mâinile sale, pe care le ținea în buzunar pentru a le încălzi.

Iată ce spune Balcombe, aceeași tânără care a fost nevoită să-i suporte fredonatul:

„Avea cele mai grăsuțe și mai drăguțe mâini, la încheieturile degetelor. Avea gropițe ca ale copiilor și avea degetele frumos alcătuite și unghii perfecte.”

Iată și ultima dintre aceste curiozități despre Napoleon Bonaparte. Mulți oameni mari sunt instabili psihic, iar Napoleon nu era o excepție de la regulă.

Uneori făcea crize de furie, aruncând cu obiecte grele după miniștrii săi și în alți subordonați. Aceste crize s-au înrăutățit după ce roata destinului s-a întors și inamicii din Europa au început să-l înfrângă pe câmpul de luptă.

Napoleon era realmente afectat de frica de a pierde. Cât timp a fost la putere, Napoleon s-ar fi putut sinucide în câteva secunde, mulțumită unei fiole de opiu pe care o purta la gât.

Cel mai probabil, a început să poarte la gât doza letală prin 1812, după ce a fost cât pe ce să fie capturat de cazaci în timpul campaniei din Rusia.

După înfrângerea zdrobitoare din Rusia și dezastrul Bătăliei Națiunilor care a urmat (când toți dușmanii săi s-au mobilizat și au lovit din greu armata franceză în retragere), Napoleon a decis că era timpul să-și curme suferința și să bea opiul.

Însă substanța își pierduse din putere de-a lungul anilor și Napoleon s-a îmbolnăvit, însă a supraviețuit. Mai târziu, pe Insula Elba, s-ar fi împușcat dacă valetul său nu i-ar fi golit praful de pușcă din pistol.

Trebuie să fi fost tare greu să reîncarci armele pe vremea aceea, fiindcă, după această tentativă, Napoleon a renunțat la ideea de a se sinucide.